Vasile Tarta poet

 

poezii pentru nemurire

IUBITO


sub luna intunecata
ma epuizezi
cu minciuni

cerceii tai
imi lasa privirile
uimite

lantisorul
cuvintelor
ma minte cu aur fals


MARTIE


demoleaza
iarna
molesind
aerul
semn
verde
impietreste
pietrele
defrisate
infloresc
ghioceii


GANDACII


izme
venetice
stramuta
gradina

toiag
inflorit
sparg
spatiul

drum
anevoios
catre
iesire


VID


spatiu
gol
caut
existenta

pasari
muritoare
in hrana
miluita

cetate
demolata
de tantari


CAMPIA


suspina
sub
povara
ciulinilor
intelenita
asteapta
primavara
scade
recolta
in hambare.


IAD


suflete
negre
danseaza
in pace

draci
impielitati
fura
credinta

furca
rosie
ravneste
putere


SEZON


coarda
anotimpului
canta
amagind
timpanele
asurzite
asculta
minciuni
de primavara
noua
promite
ciocarlanu


SANGELE


obarsie
mazgalita
cu hoarde
barbare

huni
alesi
in celula
pupilei

medici
falsi
vor
sa-l
stirbeze


LUMINA


coif
inversunat
aduce
intuneric

soarta
nestiutorilor
simte
diferenta


IZVOARE


betoane
venetice
fura
pamantul

hotii
adancului
le aduna
in seife

infometeaza
insetatii
ranind
viata


CLOVNII


acrobatii
libere
sub
cupola
o noua
cariera
a celor
impliniti


VALURI


strigate
indurerate
sfasie
raul

apele
incinse
ingheata
pana la brau

turme
haituite
in somaj


MUNTII

trupuri
viscolite
de vremuri
antice

stancile
calopeaza
in
poale

cerbi
inbuiecesc
in
coarne


FANTANA

echipa
noua
largeste
gaura

sapa
in adancul
nisipului
scazut

izvor
nesecat
celor
satui


EPOPEE

cuvinte
rastalmacite
amurgesc
trecutul

trunchi
incandescent
intuneca
iztoria

miracol
necercetat
in evolutia
prezentului


CONTINUT

de dincolo
diferenta
de la pamant
la cer

de dincoace
rabda
si tace

si tot asa
dincoace prapad
dincolo fericire


ZORII

tesla
noptii
taie
sperantele

ingeri
costisitori
realesi
de orizont

in gradina
domnului
infloreste
dimineata


SOARE NOU

lumina
invrajbita
ingheata
pamantul

ingeri
colorati
incorsica
speranta

adevarul
moare
in umbrelele
sale


PUTREGAI

padure
halucinanta
de carii
noi

sub
scoartele
invechite
se amuza

frunzele
cad
neajutorate


SALCIE

conceptii
inverzite
provoaca
emotii

iuresul
vantului
aduna
polen

aspirina
naravasa
respira
in inima


PLOAIA

nori
dezlantuiti
posteaza
raul

inprospatand
praful
ingrasa
noroiul

lacrimi
demolate
curg
neincetat


TEI

albine
inflorite
incep
sa ne
infometeze

respira
mireasma
din frunze
si
inteapa


NU STIU DE CE-TI SCRIU IISUSE


Nu stiu de ce-ti sriu Iisuse, cand nu prea as merita
Harul care mi la-i dat Ca sa te pot lauda

Eu am fost prea pacatos si nevrednic astazi sunt
Sa-Ti scriu versuri de lumina Tatalui pe acest pamant

Dar Doamne ma-nvrednicesti si mereu imi dai putere
Sa scriu despre adevarul cerului care nu piere

Acolo este Cuvantul si Cuvantu-i Dumnezeu
Care este pentru toti Tatal nostru si al meu

El ne-a zamislitm odata din tarana si scuipat
Cand Duhul Sfant peste ape cu credinte a zburat

Acum si eu sunt Adam o scanteie pe pamant
Care cu multe pacate se va stinge in curand

Iti cer o milostivire daca ma voi indrepta
Iarta-ma Iisuse dulce cand incerc a ma ruga

Ma rog cu lacrimi in ochi si le pun pe o hartie
Ca ce-am fost un pacatos lumea intreaga sa o stie

Iar pe aceste versurui scrise nu iti cer nici o rasplata
Decat ce as merita la Sfanta Ta Judecata.!!!!!


CHIPUL SFANT AL LUI HRISTOS

Chipul sfant al lui Hristos
Straluceste ca un soare
Din a Tatalui lumina
Si din sfanta Nascatoare

El e semnul invierii
Pe care ni l-a trimis
Din cerul fara de margini
Asa cum ne-a fost promis

Caci vom invia odata
Daca Bunul Dumnezeu
Ne va ierta de pacate
Si iertare-mi cer si eu

Aici pe acest pamant
Suntem supusi sa gresim
De raul care ne bate
Sufletul nostru sublim

Daca suntem mai atenti
Cu teama de Cel de Sus
Si daca ne mai rugam
Domnului nostru Iisus

Dumnezeu din cer ne aude
Si revarsa peste noi
Harul sfant care ne ajuta
Pentru viata de apoi

Sa o dobandim de-acuma
Pana nu este tarziu
Sa ne curatim in suflet
Sa mearga spre cerul viu

Ori daca nu ne trezim
La sfanta realitate
Pacatele noastre grele
In cer vor fi judecate!!!


LUMINA DIN CER COBOARA


Lumina din cer coboara
Harul Tatalui ceresc
Sa ne lumineze calea
Celor care mai traiesc

Caci daca murim odata
Si suntem prea pacatosi
Nu vom mai vedea nici cand
Lumina cu ochi sanatosi

Numai intuneric vesnic
Daca nu ne vom ruga
Catre bunul Dumnezeu
Sufletul va tresalta

Va arde pe rug in flacari
In Iadul nefericit
Care pe prea multi ii cheama
Cu un Drac neispravit

El tot cauta sa afle
Oameni fara judecata
Sa-i faca poftele lui
Dandu-le aici rasplata

Pe uni ii fericeste
Si le da multa avere
Adunata fara munca
Apoi multe El le cere

Sa uite de Dumnezeu
Care ne da o lumina
Sfanta in viata noastra
Din a Raiului gradina

Catre rele ii indeamna
Multi asculta soapta Lui
Si raman fara lumina
Domnului a Tatalui!!!!!

Satmarel, Vasile Tarta
22.11.2010
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one