Vasile Tarta poet

 

Hore Mortului 1 continuare

VERSURI LA INMORMANTAREA DOAMNEI GROZA ANGELICA, 36 DE ANI

Ca un fulger, din senin,
A venit moartea la mine
Sa-mi franga a mea viata,
Sa ma duca-n tari straine

Sa ma duca-n cerul sfnt,
Sa traiesc mai linistita
Caci aici eram o frunza,
De greutati bantuita.

Si nu multi s-au indurat,
Sa-mi intinda o mana dreapta
De oameni adevarati,
In constiinte si-n fapta.

Durerea e foarte mare,
Cand o mama necajita
N-are acoperamant,
La copii, ba chiar nici pita.

Oare Dumnezeu din cer
A vrut ca unii sa rabde
Altii sa aiba de toate,
Averi multe si mansarde?

Moartea cruda, nemiloasa,
A venit sa ma rapeasca
Dintre copilasii mei
Fara prea mult sa gandeasca.

Eu le-am fost o mama buna,
De-am putut, i-am saturat,
Cu putinul nostru, din mila
Pe care Domnul ni l-a dat.

Batuta am fost, de soarta
In viata pamanteasca,
Si mi-am dus crucea vietii,
Ca o fiinta crestineasca.

Averea mi-au fost copiii,
Si mult sotul meu iubit,
De care cu multa durere,
Iata ca m-am despartit.

Dar poate si Dumnezeu
A vrut sa ma mantuiasca,
Sa-mi duca sufletul meu,
Catre slava sa cereasca.

A trimis ingerul meu
Prin amortii neindurare
Sa ma duca-n sfantul Rai
Sa ma scape deintristare.

Caci aici cat am trait,
Am ofts mult neajutorata,
Ca o mama nestiuta
De cele bune prea uitata.

De nu ai putinta vietii,
Nici avere, nici comori,
Nimeni nu te mai ajuta,
Si de foame poti sa mori.

Cu toate ca am incercat,
Sa-mi salvez copiii mei,
Ca sa fim si noi pe lume
Ca alti oameni, cu temei.

Nimeni nu m-a ajutat
Chiar si imparatii tarii
M-au lasat sa-mi trag amarul
Cu tot sporul intristarii.

Cand esti nevoias de toate,
Te gandesti la multe rele,
Si Satana ne atrage
Inspre pacat, cu zabrele.

Dar Iisus mi-a dat si mie
Viata, printre sicrie,
Trupul sa mi-l odihneasca
Ca tot omul pamantesc.

In tarina noastra sacra,
In care dorm si cei bogati
Voi petrece vesnicia
Si vom fi surori si frati.

Acum ii cer lui Dumnezeu,
Dupa multa precadere
Sa-mi ierte sufletul meu
Cand m-a scapat de durere.

In viata cat am fost,
Smerita si mult precara
Am rabdat de la cei rai,
Si obida, si ocara.

Iar acum, cand ma despart,
Cu durere si suspin,
Catre sotul meu ma-ndrept
Sufletul sa il alin.

Viorel iubit, ma iarta,
Roaga-te lui Dumnezeu
Moartea a vrut sa ne desparta
Si tie o sa-ti fie greu.

Te sarut pentru vecie
Si in pomenirea mea
Aprinde o lumanare
Caci Domnul ma va ierta.

Ca am trait o viata scurta,
De dulceata si cosmar,
Si mult te-am iubit pe tine
Si de-am inghitit amar.

Vai, saraci copiii mei,
Astazi ma despart de ei
Si raman fara de mama,
Cand prin somn ei ma cheama.

Ei raman neimpletiti,
Si de rele bantuiti
Si nu au mult ajutor,
Fara mama-n jurul lor.

Cand veti fi mai marisori
Sa imi presarati cu flori,
Mormantul meu vestejit
Caci eu prea mult v-am iubit.

Dar soarta vietii mele,
M-a lovit fara de vrere
Si m-a rapit dintre voi,
Intr-o zi fara de ploi.

Veniti voi, crestini iubiti,
Si-ncredinta va uniti
Pentru a lor ajutoare,
Sa nu mai aiba intristare.

Caci raman fara maicuta,
Si nevoile nu-I cruta
Si-s loviti de ceasul greu,
Cand merg catre Dumnezeu.

Oameni multi pacatuiesc
Si la necazuri gresesc
In loc sa Il preamaresc,
Pentru slava Sa cereasca,

Dar El bun este si mare,
Cand nu mai avem scapare,
De la moartea care ne duce,
Sufletul catre o rascruce.

Caci odihna de vecie,
Avea-va-o-vom cand o sa-nvie
Chiar si acei ce nu au avut
Aici, pe pamant, vre-un scut.

Caci ne spune Dumnezeu:
Veniti, tata va sunt eu!
Celor flamanzi si-nsetosati
Si langa ceruri va rugati

Iata ca sunt si eu acum,
Calatoare pe-acel drum
Din care toti ce oropsiti,
Ar vrea sa fie mantuiti.
Din care toti ce oropsiti,
Ar vrea sa fie mantuiti.

Satmarel, 2 Iulie 2003


VERSURI LA INMORMANTAREA DOMNULUI FAHER IOAN

Intr-o dimineata lina,
Pocnind cu biciul in surdina,
Moartea m-a tranti pe jos
Cu puteri de la Hristos.

Si mi-a zis: vino, Ionica,
Caci nu-ti voi face nimica
Nici un rau, numai un bine,
Te voi duce-n zari senine.

Vino, caci te cheama-n sus,
Sfantul nostru Domn Iisus,
Langa ingerii cei buni,
Luminati cu rugaciuni.

Caci tu draga, nu ai stiut,
Pe acest pamant prea mult
Decat sa pasesti mereu,
Prin viata, tot mai greu.

Caci viata-I pe pamant,
Cum ti-o da tot Domnul Sfant,
De cand se naste, pana moare,
Omul, ce-i stapan sub soare,

Pe mine Domnul m-a pazit
Cat pe lume am trait,
Si mi-a dat un inger bland,
Sa nu fac rele pe pamant.

Dar Satana e-n putere,
Ne-ndeamna la multe rele,
Daca noi nu ne rugam,
Lui Dumnezeu cat aici stam.

Pe mine nu m-a invins,
Caci Iisus Hristos m-a nins,
Cu iubirea Sa preablanda,
Si ma scapa de osanda.

Azi, cand sufletul imi pleaca,
Catre poarta Sa s-o treaca
Le multumesc cu mult drag
Celor de pe acest meleag.

Mai intai, maicutei mele,
Care m-a scapat de rele,
Daca am fost eu bun, ori rau
Am fost tot copilul sau.

Iar pe mama mult o doare,
Daca vreun copil ii moare,
Fie el oricum ar fi
Ea pentru el sa-r jertfi.

Vino, deci, maicuta draga,
Caci eu nu mai vin degraba
La casuta din campie,
Sa-ti vorbesc mai multe tie.

Eu ti-am fost copil iubit,
Si tu prea mult m-ai iubit
M-ai vegheta, m-ai sarutat,
Cand n-am fost prealuminat.

Dar astazi, Maicuta Sfanta,,
Mi-a pregatit a mesa orinda,
De-a Dreapta Fiului sa Iisus,
Ca sa ma bucur eu nespus.

Eu iti multumesc de toate,
Si ma iarta, de se poate,
Daca prea mult ti-am gresit
Cat langa tine am trait.

Caci tu mi-ai fost maicuta mea
Si te-am iubit pe Dumneata
Caci orisicum mi-ai dat viata
Si m-ai leganat in brata.

Am inghitit si mult mara,
Si bucuria, foarte rar
Dumnezeu asa a binevoit,
In ceruri sa fiu fericit.

Tie mult iti multumesc,
Cand sufletu-mi e-n rai ceresc
Duhul Sfant sa te pazeasca
Scumpa maicuta pamanteasca.

Veniti surorile mele,
Veniti astazi voi, tustrele
Caci mi-ati fost surori iubite
Precum sunt florile-nflorite.

Marioara, Irina, Viorica,
Astazi se-nsoara Ionica,
Cu mireasma cea mai buna,
Dintru a Domnului cununa.

Caci aici cat am trait,
Soarta nu mi-a daruit,
O mireasa, pe pamant,
Numai truda in razvant.

Azi plec intr-a Lui marire,
Imbracat mandru, de mire
Sa slujesc acolo sus
Langa turma lui Iisus

Iarasi frumoasa mea mireasa,
E rugaciunea voastra-aleasa
Catre bunul Dumnezeu,
Sa ma aseze-n Epmireu.

Iertati-ma cumnati buni,
Care, m-ati adus cununi
De respect si de neuitare
Ca am fost si eu oarecare

Am fost o fiinta vie,
Si-am muncit pe-aceasta glie
Cu credinta in Hristos,
Si-am fost, poate, de folos

Voua, nepoti si nepoate,
Va las cu durere foarte
In veci sa nu ma uitati
Caci v-am iubti cu nesat

Cand veneati voi in campie,
Mi-ati fost numai bucurie
Si acum iata, nu mai sunt
Decat umbra si pamant.

Tuturor neamurilor mele,
Las acest cantec de jele
Cand viata I s-a stins
Din lume-n acest cuprins

Ramas bun, sateni iubiti,
Care ati venit neprihaniti,
In semn de recunostinta,
Si cu buna cuviinta.

Sa-mi petreceti trupul bland,
Catre somnul cel mai sfant,
Care astazi ma asteapta
In casuta mea de piatra.

Calore ce m-au batjocorit,
Si care poate, m-au barfit
Acum le ierte toate lor
Ca-s printre ceruri calator

Astfel eu ma duc din lume,
Catre pasunile bune,
Sa-mi pasc sufletul plapand,
Pe al tatalui ceresc pamant.

Si voi pocni din bici in zori,
De prin cerul fara nori
Si Domnul ma va satura,
In Sfanta Imparatia Sa.
Si Domnul ma va satura,
In Sfanta Imparatia Sa.

Satmarel, 29 Mai, 2003
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one