Vasile Tarta poet

 

Hore Mortului 1

VERSURI LA INMORMANTAREA DOAMNEI SOS FLOARE, 69 DE ANI

Moarte fara de fiinta
Intr-o zi din luna Mai,
Mi-a stins a mea suferinta,
Lasandu-ma fara grai.

Si un inger preamarit
Fiind trimis de Dumnezeu
Langa mine a sosit,
Sa-mi duca si duhul meu.

Catre turnurile Sale,
Catre sfinti crestini iubiti,
In cerul cu margaritare.
Si de trupuri despartiti.

Caci acolo este viata,
Plina de ingeri si flori,
Acolo gustam dulceata,
Binelui nemuritor.

Dup-o lunga furtuna,
De chinuri si de durere,
Din patul de suferinte,
Sufletu-mi zboara spre stele.

Zboara catre ceru-nalt,
Inspre a lui Iisus cetate,
Unde dreptii odihnesc,
Dupa merite si fapte.

Acolo-I si locul meu,
Dupa crunta-mi suferinta,
Caci Maciuta noastra sfanta
Mi-a-ncercat a mea fiinta.

Am suferit ca o martira,
Rugandu-ma tot mereu,
Si nu am vrut eu vreodata,
Sa-L supar pe Dumnezeu.

El mi-a dat sa-mi duc eu crucea,
Suferintei pe pamant,
Pana m-a scapat de toate,
Cate-s rele, cate sunt.

Caci cat am trecut prin lumea
Pamanteana, tot mereu,
Mi-a fost gandul bucuriei
La prea-naltul Dumnezeu.

Ma rugam cu ganduri sfinte,
Cu sufletul meu preapur
Tot ce mi-a fost sa se-ntample
Sa-mi ajute sa indur.

El m-a ajutat sa rabd
Pana cand mi s-a sfarsit
Suferinta si durerea
Din trupul meu mult slabit.

Si iata, Domnul mi-a-nviat
Scanteia mea mergand spre cer
Si mi-a dat putere mare
Celor dragi ca sa le cer.

O iertare mult prea scumpa
Sa le pot rascumpara,
Dragostea acolo-n ceruri,
Caci ei mi-au fost viata mea.

Cat am trait printre ei,
Ca o mama si sotie,
Si cat de mult i-am iubit,
Nimeni nu poate sa stie

De aceea vin acum,
Cu aceasta rugaciune,
Sa-mi ascultati cu iubire,
Astazi cateva cuvinte

Vino tu, scumpul meu sot,
Cu durere si cu jale,
Aurel, ce nu mai poti
Cand ma duc pe-o alta cale.

Caci azi plec de langa tine,
De langa copii mei,
Care sunt azi langa mine,
Si tu cu ei toti trei.

Tu care ai vegheat mereu,
Langa patul suferintei,
Cu sufletul tau curat
Si cu dragostea credintei.

Eu iti multumesc nespus
De tot ce mi-ai dat in viata
De dragostea adevarata
Pana-n momentul de fata.

Cand cu greu ne despartim,
Fara sa ne mai vedem,
Pana cand veni-va ceasul
Domnului, sa inviem.

Iarta-ma, iubite scump,
De noptile multe pierdute,
Cand tu mult ai prevegheat
Ca Dumnezeu sa ma ajute,

Sa mai fiu eu langa tine,
In casuta noastra draga,
De care multe amintiri
Cu durere azi n leaga.

Fetitele mele si fiu,
Cu suflete-ndurerate,
Care-mi stati langa sicriu,
De mare jale aveti parte.

Caci maicuta voastra scumpa
S-a stins incet ca o facile,
Sub ochii vostri-ngreunati,
De-a lacrimilor urgie.

Caci cand nu mai am putere
Sa-ti salvezi o mama dulce,
De la moartea ce ne paste
Inviind sub sfanta cruce.

Ne zbatem si incercam
Sa alinam suferinta
Cu tot leacul pamantesc
Si cu ruga si credinta.

Pana cand Iisus din ceruri
Ne miluieste pe noi,
Si ne scapa de urgie
De dureri si de nevoi.

Si voi mult ati incercat,
Scumpe fetitele mele,
Si tu, fiul meu iubit
Sa-mi lungiti zilele grele.

Ma faceati sa nu mai simt
Nici calvarul meu cel greu,
Cand stateati pe langa mine,
Si va rugati lui Dumnezeu.

O, eu mult va multumesc,
Marioara si Florica,
Si tie Aurel scump,
Ce stati tristi langa mamica.

Dumnezeu va rasplateasca
Maica sfanta va ajute,
Sa invingeti gruel vietii
Azi cand plec din a mea curte!

Caci aicea nu-I decat
O tulbura trecatoare,
Catre viata cea de veci
Unde sufletul nu moare.

Voi gineri si nora draga,
Care mult v-ati suparat,
De cand am cazut bolnava,
Cand rea veste ati aflat.

Ma iertati daca vreodata
V-am pus vreun cuvant gresit,
Dar o dragoste de mama
Si pentru voi am nutrit.

Rugati-va impreuna
Toti cu suflete curate,
Ca Dumnezeu sa imi ierte
Si ale mele pacate.

Caci pacate pe pamant,
Sunt prea multe si nu stim
Cand ne vine ceasul mortii
Si nu le marturisim.

Ghenghi, Ioan si Ioan,
Ziceti acum pentru mine
Rugaciuni de mantuire
Sufletelul sa-mi aline.

Nepotei si nepotele,
Va las amintirea dulce,
Du bunica care pleaca,
De acum ca sa se culce.

Intr-un Paradis cu flori,
Fara chinuri si durere
Si acolo voi simti
Scumpa voastra mangaiere.

Romeao, Claudia
Ramona si Denisa
Si tu Lucian veniti,


Pe mine sa ma priviti.

Caci de-acuma inainte,
Nu voi mai simti durere
Numai bucuria-n ceruri,
De la voi – o mangaiere.

Cand veti veni langa cruce-mi,
Sa-mi aprindeti lumanari,
Dumnezeu va va-ndrepta
Pasii pe sfinte carari.

Iar tu Nelica, surioara,
Ce plangi fara-ncetare
Pentru mine cand ramai
Fara surorile tale.

Eu te las ca sa-ti petreci,
Viata numa-n bucurie
Preamarindu-l pe Iisus,
Care mi-a dat har azi mie.

Sa privesc din cerul sfant
Peste lumea necajita,
Inselata de Satana
Care o duce-n ispita.

O, ramas bun neamuri dragi!
Voua vecini, sateni iubiti
Ma iertati la despartire
Si-n veci sa ma pomeniti.

Caci am fost si eu o floare
Florica in satul meu,
Si-am muncit si m-am zbatut,
Si L-am slavit pe Dumnezeu.

Iar acum cand plec spre slava
Domnului cu-n suflet bland,
Puneti-mi trupul meu vested
In al nostrum scump pamant.

Vasile Tarta la 27 Mai 2004, Satmarel


VERSURI LA INMORMANTAREA D-LUI RUS EMIL, 78 DE ANI


Mi-a sosit moartea si mie
Dupa o lunga cautare,
De viata si de adevar,
In aceasta lume-n care

Noi stim care e cuvantul,
Credintei in Dumnezeu
Dar multi proroci mincinosi
Ne incearca tot mereu.

Vrand sa ne ia de la credinta
Neamului nost in nestire,
Intru care m-am nascut,
Si eu spre mantuire.

Eu in Dumnezeu credeam,
In blandul Iisus Hristos
Si m-am rugat cu credinta
Pentru vbesnicul folos.

Si nu m-am indepartat
Nicicand de-a Lui miluire
Caci citeam si ma rugam,
Din sfanta noastra psaltire.

Caci asa-I omul crestin:
Incearca marea si zarea,
Ca sa-si castige in ceruri,
Si sa piarda intristarea.

Dar eu nu m-am abatut
De la ruga crestineasca
Caci domnul meu tot a vrut
Pe mine s ma iubeasca.

Am trait intre crestini,
Si m-am rugat neincetat,
Ca un fiu duhovnicesc
Pana cand m-am impacat.

Cu Domnul meu in Hristos,
Prin ale mele rugaciuni
Iar acum ora mi-a sosit
Ca sa imi cer iertaciuni.

De la dragii mei copii,
Pe care mult eu i-am iubit,
Caci le-am fost stapanul lor
Pan-au crescut si am trait.

Nu i-am indemnat la rele,
Numai bine eu le-am vrut.
In momente mult prea grele,
Si-am muncit cat am putut.

Pentru traiul lor si-al meu,
Sa traim sa ne rugam
Cu frica de Dumnezeu,
Harul Luis a Il aflam.

Iar acum cand m-a chemat
Domnul meu neprihanit,
Sa merg sa ma odihnesc
In Raiul sfant preaslavit.

Va chem, dragii mei iubitii,
Ca patru vlastare vii
Sa veniti langa taticul,
Ca mi-ati fost iubiti copii.

Daca mi-ati gresit, va iert,
Ca un parinte adevarat,
Caci si Dumnezeu ne iarta
Prin moartea Lui ce a-nviat.

Azi va multumesc preamult
Cand ma duc pe-o cale dreapta
Catre a Domnului cladire,
De multi ingeri luminat.

Aicea de mi-a fost noapte
Cateodata-n viata mea,
Acolo merg cu sperante
Caci Domnul ma va-nvedera.

Nelu, Mia si Vasile,
Marioara, mi-ati fost mie
Patru flori din stalpul vietii
Si lumina diminetii.

Caci am muncit sa va cresc,
Cu dragoste si cu credinta,
Iar in ultimul moment,
Stinsu-mi-s-a a mea fiinta.

Va rog mult sa ma iertati,
Caci n-am fost eu pentru voi,
O povara de neinvins,
La batranete, si apoi,

Dumnezeu mi-a dat ragaz
Sa ma rog in pocainta,
Pentru sufletul meu care,
Mai avea cate-o cerinta.

Catre cerurile nalte
Prin crezul meu de crestin,
Ca sa va dea Domnul pace
Liniste si har deplin.

Caci viata-I trecatoare,
De pe acest pamant de truda,
In care ne-a pedepsit
Pacatul care ne asuda.

O, iubitii mei copii,
Rugati-va neincetat
Sa ma ierte Dumnezeu
Cu Mila lui ce mi-a dat.

Eu va multumesc de toate
Cate ati facut pentru mine!
Cat am fost neputincios,
Prntre ale mele destine.

Ginere, Andrei cu Mia,
Care mult v-ati ingrijit,
Ca trupul meu fara suflare
Aici sa fie odihnit.

Langa mama voastra draga,
Langa draga mea sotie,
Eu tare va multumesc
Dumnezeu ca sa va stie!

Ca ati vrut sa impliniti
Obiceiul crestinesc
Din vechea ortodoxie,
Cu ea sa ma-nvrednicesc.

Caci nimeni nu e mai sfant
Si mai scump pe-acesta lume,
Decat dragosta de mama
Si de tata, eu v-as spune.

Adio, deci copiii mei
Si nicicand nu ma uitati,
Va iubiti cu dor si sete
Ca-ntre surori si-ntre frati!

Nora draga, Mariana
Ramai sit u fericita
Langa dragul tau copil
De care esti nedespartita.

Veniti voi, nepoti iubiti,
Si nepoate preaiubite,
Caci bunicul merge-n ceruri
Cu bucurii inzecite.

Corina si Bianca,
Larisa, Antonia
Si Florin iubit nepot
Eu v-am iubit mult de tot.

Dar acum cand nu mai sunt
Cu voi p acest pamant,
Nu uitati de Dumnezeu
Ca sa nu o duceti greu!

Eu aici mi-am dus viata,
In rugaciuni si-n cantari
Pentru scumpul meu Iisus,
Catre sfintele lui scari.

Iar daca nu ma veti plange,
Bucurati-va mereu
Ca aveti inca un suflet,
Langa bunul Dumnezeu!

Neamuri dragi, vecini iubiti,
Frati crestini, aici veniti,
Oameni buni, prin rugaciuni,
La toti va cer iertaciuni.

Caci am fost si eu ca voi-
Crestin cu multe nevoi,
Si-am gresit ca orisicare,
Caci Satan este prea mare.

Si ne-mpinge tot spre rele,
Dar Iisus vrea sa ne spele
Prin cainta, de pacate
Pana vor fi judecate.

Cantati-mi si mie azi,
Clopote cu-al vostru glas,
Caci plec in pamantul rece
Unde durerea ne trece.

Satmarel la 20 Aprilie 2004


VERSURI LA INMORMANTAREA D-NEI ZANGA IRINA, 83 DE ANI


Intr-o zi de primavera,
Mi-a coborat pe o scara
Ingerul care-a strigat:
Suflete indurerat,

Vino astazi langa mine,
Si-al tau trup sa se aline!
Ca ai suferit destul,
Pe acest pamant credul.

Caci pe el multe ursite
Duc oamenii in spite,
Pacatuiesc si fac rele
Si nu pot scapa de ele.

Eu m-am rugat cu ardoare,
Cat am trait pe picioare
Sa ma ierte de-am gresit,
Domnul meu mult preamarit.

Dumnezeu mi-a ajutat
Viata lunga El mi-a dat,
Sa trudesc ca o crestina,
Pe-a pamantului gradina.

Dar de cand am fost batrana,
Mi-a pierit puterea-n mana,
Mi-a pierit si din picioare,
Apoi trupul mult ne doare.

Asa si eu am ajuns
Si ingerul mi-a impus
Sa ma-mpac cu Dumnezeu
Prin rugaciuni, tot mereu.

El m-a vindecat de toate
Suferintele, prin moarte
Sufletul mi l-a-nviat,
Cand in ceruri m-a chemat.

Iar acum la despartire,
Din a Domnului marire
Cu gals dulce la cei de jos
Iertare imi cer duios:

De la ai mei copii iubiti,
Cand raman fara parinti
De la ginere si nora,
Cand merg cu-a lui Iisus prora.

De la nepoti si nepoate,
De la neamurile toate,
Caci mi-a sosit ceasul sfant,
Sa plec de pe-acest pamant.

Vino, fiul meu iubit,
Si tu fiica, ce-ati veniti
La o trista despartire,
Cand va chem. Eu in nestire.

Ca sa-mi alin suferinta,
Cand mi se stinge fiinta,
Caci voi mult v-ati necajit
Si cu dor m-ati ingrijit.

Marioara si Ghituca,
Eu plec langa-al vostru tatuca,
Care de mult m-a chemat
In locul cel preacurat.

Douazeci si sapte ani de vaduvie
Dumnezeu mi-a ajutat mie,
Pe langa voi sa traiesc
In har bun si crestinesc.

Acum voi sa ma iertati,
Si-nspre ceruri sa-naltati
Rugaciuni de mantuire,
Intru a mea pomenire.

Caci v-am fost maicuta dulce
Iar de-acuma ma voi duce
S-o rog pe Maicuta Sfanta
Sa va scape de osanda.

Caci durerea este mare,
Cand pe pamant n-avem stare
Si liniste sufleteasca
Langa casa parinteasca.

Va sarut cu drag su dor,
Ca ati fost al meu izvor
De dragoste si mangaiere,
Si azi plec fara durere.

Nu pot ca sa plec de-acasa,
Caci iubirea nu ma lasa.
Ca sa nu-mi iau ramas bun
Cand sunt gatita de drum.

De la nora mea iubita,
Care azi este mahnita,
Caci i-am fost o mama buna
Si ne-am rugat impreuna.

Ne-am straduit sa muncim
Si in cinste sa traim.
Dumnezeu ne-a umilit,
Darul Lui L-am pretuit.

Vino deci, Icuta draga,
Caci eu nu mai sunt bolnava.
Dumnezeu mi-a dat putere
Ca sa scap de-o grea durere.

Poate eu te-am necajit,
Dar tu draga, m-ai grijit.
Ca nora adevarata
De cel greu neinfruntata.

Si tu ginere preabun
Ghita, ce-as putea sa-ti spun?
Ca sa fiti voi fericiti
Pe Dumnezeu sa-L slaviti.

Caci El ne da mangaiere
La necazuri si durere,
Si ne-ajuta-n orice zi
Sa putem convietui.

Voi nepoti si voi nepoate,
Stranepoti iubiti in soapte,
Azi, cand sunteti lanag mine
Va doresc zile senine!

C-ati venit in graba, iute
Sa fiti in a noastra curte
La inmormantarea mea
Caci bunica va iubea.

Si mult dor mi-a fost de voi
De otit dragii mei, apoi,
Cand viata mi s-a stins
Ati venit din alt cuprins.

Unii ati plecat departe,
Sa munciti pentru o carte.
A vietii-n care scrie
Sa ne adunam simbrie.

Pentru o viata cat mai buna
Pe sub Soare, pe sub Luna
Caci aicea pe pamant
Multe greutati mai sunt.

Eu va sfatuiesc pe toti,
Pe copii si pe nepoti:
Sa dati rugi de multumire,
Cu buna voastra gandire.

Costel, Anamaria,
Gabi si cu Florentina,
Adina, Ghita, Nelucu,
Marioara, eu ma bucur

Ca voi sunteti langa mine,
Cu lacrimi si cu suspine.
Mihaela, Cosmin, stranepoti,
Eu va-mbratisez pe toti.

Azi cand mi-e stinsa suflarea,
Va las binecuvantarea,
De la o bunicuta buna
Sa va iubiti impreuna.

Sa veniti l-al meu mormant
Cand veti trece rand pe rand
Rugati-va cu mult grai,
Ziceti: Pune-o Doamne-n Rai!

Caci si eu mult m-am zbatut
M-am rugat si v-am crescut
Si mult la Sfanta Maicuta
I-am cerut sa fiu vazuta.

Prin Rozalul ce-l rosteam
Cand puteam, cand nu puteam
Sa ne ajute pe toti
In multe zile si nopti.

Neamuri bune si vecini
Ce-ati venit la al meu declin
Inspre viata de apoi
Va zic. ,,Dumnezeu cu voi!"

Caci mie mi-a asfintit
Trupul meu imbatranit
Numai sufletul imi zboara
Catre cer. fara povara.

Satmarel, la 19 Aprilie 2004


CANTAREA MORTULUI LA DOMNUL CADARU VASILE, 52 DE ANI


Intr-o zi de primavara,
Mi-a sosit clipa amara
Cand o moarte nemiloasa
M-a lovit cu a ei coasa.

M-a lovit asa de tare
Cu taisuri prea amare
Din inima mea bolnava
Care arde ca o lava.

Caci de mult am suferit
De pacatul ei cumplit
Care m-a tot sufocat
Pana cand m-a inviat.

M-a-nviat din moartea vie
In care am trait pe glie,
Unde mult m-am chinuit
Sa-mi duc munca la sfarsit.

Dar eu toatea le-am lasat
Cand Dumnezeu m-a chemat
Sa cladesc in ceruri, sus
Crucea langa al meu Iisus.

Sa o duc spre mantuire,
Caci aici n-am avut stire
De calatoria mea
Inspre Golgota cea grea.

Si iata, ca intr-o zi,
Durerea a vrut a sosi
In familia mea draga
De care ea ma desleaga.

Acum, cand Dumnezeu imi duce,
Inviat sub a sa cruce
Sufletul meu sa reziste
Pe inaltele lui piste.

Ma intorc inspre pamant
Si privesc prin ochiul bland
Ca sa-mi cer fara de glas
Celor dragi un bun ramas.

Vino deci, Maria scumpa,
Al tau suflet nu se rumpa
De durere si de jale
Cand plec pe aceasta cale.

Tu mi-ai stiut suferinta
Si iti onorez credinta,
Cand te frangi cu mult amar
In al mortii meu hotar.

El e larg si mult mahnit
Cand un trup este strivit
De plugul mortii pagan
Cand ramai fara stapan.

Astazi iata, eu te las,
Caci pamantul m-a atras
Sa fii tu stapana buna
La copii sub sfanta luna.

Caci eu plec catre Iisus
Cu sufletul neapus,
Sa-mi primesc rasplata dreapta
Pan-la sfanta judecata.

Iata un drum mi s-a sfarsit
Pe care m-am chinuit
Sa ajung la o fericire
Cautandu-o in nestire.

Caci, aicea pe pamant
Am fost eu dar nu mai sunt
Numa-n cerul lui Hristos
Munca-mi este de folos.

Mi-am cladit cat am putut
Sufletul care a crezut
In Dumnezeul nostru sfant
Cat am trait pe pamant.

Aici, mult eu te-am iubit
De copii m-am ingrijit
Si-am fost, Doamne, fericit
De Dumnezeu harazit.

Dar acum, cand plec departe
Iarta-mi sagetile desarte
Caci oricare pamantean
Greseste in a lui clan.

Eu te-am iubit cu ardoare
Si stiu bine ca te doare,
Caci ne despartim trupeste
Iar durerea mult iti creste.

Am fost floarea vietii tale
Si tu mi-ai fost in petale
Un nectar mult pretios
Pe care mi l-a dat Hristos.

Iar acum iti multumesc,
Cand cu greu ma despartesc,
De dulceata ce mi-o ai dat
De cand noi ne-am cununat.

Insa sufletele noastre
Au ramas in doua glastre
Au ramas sa infloreasca
In dragostea crestineasca.

Tu sa nu ma uiti pe mine,
C-am fost mereu langa tine,
O mireasma ca un crin,
Cu sufletul de crestin.

Si mi-ai daruit copii,
Cu sufletele lor preavii
Care azi, pline de jale
Sunt la a mea-nmormantare.

Caci un tata daca moare,
Li se stinge un sfant soare,
Care nu-I mai incalzeste
Cu raze care paleste.

Scumpi copii, cat v-am iubit
Si ce mult v-am incalzit.
Cand veneam cu infocare,
De la truda mea cea mare.

Caci am vrut s-aveti de toate
Nu averi nici nu palate,
Numai bine, fara greu,
Harul de la Dumnezeu.

Acum voi stati langa mine,
Cu-ntristari depline
Si nu credeti ca sunt eu
Alesul lui Dumnezeu,

Care merg in infinit
Cand drumul meu s-a sfarsit
Pe pamant, mergand spre Rai,
Cu un suflet fara grai.

Daniel si Vasilica,
Veniti langa al vostru tatica
Adrian, Cosmin ai mei,
Nicusor cu ochii grei,


Plini de lacrimi incarcati
Veniti voi precum cinci frati
Sa imi mai vedeti odata
Fata mea inseninata.

Iarasi voi, nepoti iubiti,
Veniti langa ai vosti parinti
Caci v-am iubit ca pe ai mei
De cand ati fost mititei.

Florin, Alex cei dintai
Veniti voi sa va mangai
Apoi toti, nepoti, nepoate
Eu va zic acum, in soapte.

Adio, caic voi pleca
Dar Hristos ne va-nvia
Din moartea cruda o data
Si iar vom fi laolalta.

Voi nurori sunteti lumina,
Adela, Nuti, Irina
Copiilor mei cei buni
Si voi dati-mi iertaciuni.

Veniti surori, veniti frati
Si cu totii va rugati
Dumnezeului cel bland
Cand ma duc in cerul sfant.

Augustin, iti multumesc
Frate dulce preafratesc,
Caci mi-ai implinit dorinta,
Sa-mi aduci in sat fiinta.

Caci aicea m-am nascut
Si acest cuget l-am avut
Sa ma ingropati acasa,
Cand pamantu-mi e mireasa.

Va sarut pe toti cu drag
Cand plec pe altul meleag,
Catre crul mantuirii.

Si daca voi merita,
Mila lui de-a Dreapta Sa,
Atunci, Domne, voi zidi
Rugaciuni in orice zi.

Caci aici cat am umblat
Am zidit eu ne-ncetat
Locuinte pamantesti
Caci nu poti sa vietuiesti

Daca nu muncesti cu drag
Si sa stii ca ai un prag
Sa te bucuri cand te duci
Intre preasfintele cruci.

Asa mi-am lasat si eu
Amintirea-n satul meu,
Si-n alte parti unde-am lucrat
Ca un crestin adevarat.

Veniti prieteni, neamuri toate,
Vecini, si din alta parte
Sa va multumesc la toti
Cand ma duc intre cei morti.

Sa-mi odihnesc trupul meu
Care a muncit din greu
In lumea asta straina,
Pagina cu multa vina
Pentru un trai mai decent
Cand cu graba, cand mai lent.

Satmarel, la 17 Aprilie 2004


VERSURI LA INMORMANTAREA DOMNULUI CAMPEANU MARCEL, 39 DE ANI

Intr-o funie despletita
Statea si a mea ispita
Care m-a-ndemnat la rele,
Sa-mi sfarsesc zilele mele.

Atunci eu l-am ascultat
Pe Satana blestemat,
Cand aveam o slabiciune
Nerostind o rugaciune.

Caci can ma rugam mereu,
M-a ajutat Dumnezeu
Si-am scapat de multe rele
De necazuri mult mai grele.

Acum, fara judecata,
Mi-a rapit moartea indata
Trupul meu fara putere,
Ca o floare care piere.

Fost-am tanar si mult bland,
Si-am avut pe-acest pamant,
Parte si de fericire
Cand eram odata mire

Atunci bunul Dumnezeu
Mi-a dat ca sa fiu si eu
Sot si tata la copii,
Cu iubita mea dintai,

Apoi alta n-am avut
Niciodata, nici n-am vrut,
Insa duhul necurat,
Linistea mi-a spulberat.

Caci eram slab in credinta,
Si mi-a-nvins a mea fiinta
M-a-ndemnat la multe rele,
Cand mi-a intrat pe sub piele.

Si-am ajuns, asa, sa mor
Sub al nadejdei fior,
Caci voi scapa de suparare,
Ce-mi facea zile amare.

Insa mult eu am gresit
Caci am fost nestapanit,
Iar cu boala mea fierbinte
N-am tinut la cele sfinte.

Iata, asa este urgia,
Cand nu respectam Biblia
Dumnezeu ne pedepseste
Si nu murim crestineste.

Eu acum imi cer iertare,
Ca un pacatos pe care
Poate ca il va ierta
Din imparatia Sa,

Tatal tuturor din cer,
A caror suflete nu pier
Si-l rog mult ca sa ma ierte,
Ca am avut is fapte drepte.

Iarta-ma Iisuss dulce,
Caci Tu ai murit pe cruce
Batjocorit de farisei
Si iata ca am fost ca ei.

Te-am lovit, te-am intinat
Cu al meu mare pacat,
Ascultand de duhuri rele
De Satana care nu piere.

Insa Doamne, Tu esti bun
Si preamult as vrea sa-ti spun
Asculta-mi a mea cainta,
Caci nu am facut cu vointa.

Iarta-ma, daca se poate
Cand ma rog acum, in soapte
Si cand ma condamna toti
Deschide-mi ale tale porti.

Iar cand ma duc nu stiu unde
Sufletul meu nu se-ascunde
De cei dragi aici pe care
Ii las cu mare-ntristare.

Le cer iertare duioasa,
Caci a mortii cruda coasa
Mi-a cosit viata mea
Ca pe-un camp care-nflorea.

Am fost tanar si-n putere
Si-am murit fara de vrere,
Ispitit si indemnat
De Diavolul blestemat

Vino tu, draga sotie,
Care ai fost ca o faclie
De cand ne-am casatorit,
Pana cand ne-am despartit.

Am trait si zile bune,
In al vremurilor strune
Ne-am iubit, ne-am bucurat,
De tot ce Domnul ne-a dat.

Pana cand, intr-o clipita,
A sosit ziua ursita
Sa ne despartim in doua
Sa-ncepem o viata noua.

Mie nu mi-a folosit,
Caci pe tine te-am iubit
Si mereu ma intristam
De cand nu te mai vedeam.

Acum eu iti multumesc,
Ca greseala-mi ispasesc
Caci ai venit langa mine,
Ca sa-ti spun, draga: Cu bine!

Mai mult nu te voi vedea
Dar Dumnezeu iti va da
Ajutor, zile senine,
Copiii sa te aline

Te sarut azi inc-o data,
Cum faceai cand erai fata
Caci in sufletum meu frant
Mi-ai ramas un legamant.

Veniti copiii mei dragi,
Voi copii, ca doua fragi,
Amandoi sa ma iertati
Sa va iubiti ca-ntre frati.

Caci si eu l-am iubit
Pe al meu frate mult dorit
Care mult m-a consolat
De cand mult n-am judecat.

Si-ai mei dragi parinti, veniti
Acuma cand va necajiti
Ca sa-mi iau un ramas bun
De la toti si sa va spun,

Caci Marcel pleaca departe,
Si cu jale se desparte
De voi si de toti satenii
Caci si-a iubit consatenii

Funia fie blestemata,
Despletita si uitata,
De toti cei care ar vrea,
Sa se spanzure cu ea.

Pe mine m-a ademenit
Satana cel mult smintit
Catre cer sa nu privesc
Si cu ea sa ma-nrudesc.

Satmarel, la 19 Martie 2004

VERSURI LA INMORMANTAREA DOMNISOAREI CALOI MARIANA 38 DE ANI

Ingerul meu bun si bland,
A coborat pe pamant
Sa ma-mbrace de mireasa
Si sa ma duca de-acasa.

Sa ma duca-n ceruri sus,
Langa preabunul Iisus
Dar parinti mei iubit,
De nunta n-au fost pregatiti

Insa nunta mea e sfanta,
Cand toti ingerii ma canta
Ducand catre Dumnezeu,
Nevinovat sufletul meu.

Maicuta Sfanta ma asteapta
Care viata mi-o indreapta
Sa traiesc in pocainta,
Fara trup, fara fiinta.

Numai sufletu-mi curat,
De multe rele-ncercat
Strabate astazi ca o stea
Catre manastirea Sa.

Caci aici cat am trait,
Eu prea mult m-am chinuit
Fara mare bucurie,
De copila si fetie.


Pusu-mi-a la incercare
Dumnezeu a mea plimbare
Pe acest pamant cu nori
Unde suntem trecatori.

Apoi mi-a zis ca sa vin
Unde cerul e senin,
In a Lui campie verde
Si unde raul se pierde.

Si asa-ntr-o dimineata
Mi-a pus valul peste fata,
Tilul sfant ca de mireasa,
Un inger la ora sasa.

El ma zboara cu iubire
Catre a lui Iisus marire,
Si catre Maicuta Sfanta
Pe aripa Lui plapanda.

Eu am dcu cu bucurie
Caci din moarte El ma-nviea
Si am sa traiesc mereu,
Slavindu-l pe Dumnezeu.

Iar cand sunt aproape sus,
Unde ingerul m-a dus
Cu glas stins eu mult doresc,
Celor dragi sa le vorbesc.

Sa-mi cer iertarea din urma
Cand aicea mi se curma,
Toate cele pamantesti
Langa parintii trupesti.

Mama scumpa, Veronica
Astazi iti vorbeste fiica
Mariana ta, iubita,
De care n-ai fost despartita.

Si tu tata, Ghiuri drag,
Tu m-ai alintat cu drag,
Cand trupul mi s-a sfarsit,
Pe bratul tau cel iubit.

Veniti voi sa va sarut,
Caci ma dcu sub altu’ scut
Astazi cand m-am maritat
Cu al meu mire luminat.

Fostu-mi-a randuit mie
Ingerul cu-a sa faclie,
Ca sa-mi lumineze calea,
Sa va stinga voua jalea.

Pana cand am decedat
Voi prea mult m-ati mangaiat,
Pana la al meu sfarsit
Mult de tot ati patimit.

Iata, azi va multumesc
De darul vost parintesc,
Caci zestrea mea cea aleasa
Este a cerului Craiasa.

Un buchet de flori udate
Cu lacrimi amestecate,
Ma-ntampina de la voi
Cand va frangeti amandoi.

Mama scumpa, tata dulce,
Azi va iua a voastra cruce
Sa o duc in ceruri sus
Sa ma-nvieze Iisus.

Nici de voi El n-a uitat
Ci cu drag v-a usurat
De o preasfanta povara,
Care pleaca-n a Lui tara.

Caci acolo oropsitii
Cei bolnavi si necajiti
Si toti cei neputinciosi
Il vor vedea pe Hristos.

Eu aici cat am trait,
M-ati vegheat si-ati suferit
Si m-ati ingrijit cu cinste
Ca o mama si-un parinte.

Va multumesc inc-o data
Si aveti mare rasplata
De la bunul Dumnezeu
Care e si Tatal meu.

Va sarut si va iubesc,
Si nu pot sa nu zambesc
Inca o data pentru voi:
Domnul sa fie cu voi!

Veniti voi, surori iubite
Cu sufletele mult cernite
Surioare de pe pamant
Sa va spun cate un cuvant:

Dana, Rodica, Corina,
Astazi voi iertati-mi vina,
Daca mult v-am necajit
Cat printre voi am trait!

Nimeni nu poate sa stie
Cat de mult mi-ati fost dragi mie
Cand eram noi impreuna
Ma bucuram ca o juna

Voi mereu mi-ati dat putere
Si vointa, mangaiere
mi-ati fost ce-I mai de pret
mi-ati fost ochii mei, de vreti.

Eu, cu multa bucurie
Va doresc ca sa va fie
Viata voastra fericita,
Caci a mea-n cer e sortita.

Ramas bun, surori preascumpe
Nimeni sa nu va inculpe
Caci nu m-ati iubit pe mine
Intre ale noastre destine.

Bunicile mele iubite,
De Dumnezeu daruite
V-am iubit atat de mult
Si acum iata, nu mai sunt.

Voi v-ati bucurat mereu
Cand mergeam pe la voi, eu
M-ati desmierdat ca pe-o floare,
Pan-am umblat pe picioare.

Azi trupu-mi doarme-n sicriu,
Insa sufletu-mi e viu
Vesnicia lui de miere
E-n a Domnului putere.

Eu va multumesc si voua,
Azi cand am o viata noua
Langa ingerul meu sSfant
Ce m-a dus de pe pamant.

Rugati-va lui Dumnezeu,
Pentru intreg neamul meu
Sa vina pacea cereasca
Crucea ca sa biruiasca.

Fete, feciori, de onoare
Care straluciti sub soare,
Bucurati-va si voi
Caci Hristos este cu noi!

El la toti ne da iubire,
Si la toate fericire
Dupa cum am meritat,
In Paradisul fermecat.

Veniti matusi, unchi, nepoti,
Sa va multumesc la toti
Ca ati venit la nunta mea
Cand ingerul in cer ma ia.

Vecini buni, oameni din sat,
Care aici v-ati adunat
Toti care credeti in Hristos
In Rai o s-aveti folos.

Caci aicea, pe pamant
Suferinte multe sunt
Si moartea nu ne vrea vii
Langa parinti ori copii.

Si-acum in loc de lautari,
Cantati voi, clopote mari
Cantati-mi clopote sfinte
Cu glasul vot preafierbinte
Caci zbor cu ingerul meu
Catre bunul Dumnezeu.

Satmarel, 12 Martie 2004


VERSURI LA INMORMANTAREA DOMNULUI COCOS

Intr-o dimineata rece,
Vrut-a moartea sa se-aplece
Peste trupul meu trecut
Care de mult a zacut.

A zacut fara de stire
Despre a vietii mantuire
Cand mi-am dat sufletul meu,
In mainile lui Dumnezeu.

Trupul e desertaciune,
In a lumii grea minune,
Pana cand ne vine ceasul
Sa ni se opreasca glasul.

Asa si eu fara oprire,
Am tot mers poate-n nestire
Moartea sa nu ma gaseasca,
In casa mea crestineasca.

Intr-o buna dimineata,
Ea mi-a stins a mea viata,
Fara nici un ajutor,
Si m-a lasat ca sa mor.

Consatenii mei iubiti,
De mine intrezariti,
M-au lasat sa mor cu bine,
Fara ca sa ma aline.

Dar eu cat am fost cu ei,
Am glumit fara temei
Si poate i-am amuzat,
Si ei nu m-au ajutat.

M-au lasat sa mor in pace,
In drum unde praful zace
Cand un om fara putere
Cade fara gand si vrere.

Asa si eu am cazut
Si nimeni nu a mai vrut,
Sa-mi deie un ajutor,
Si m-au lasat ca sa mor.

Caci asa-I lumea pagana,
Nu-ti intinde nici o mana
Cand te vede cazut jos,
Se duce cu trupu-ntors.

Iar azi,doamne, de plec eu,
Le spun ca nu am fost ateu
Eram si eu crestin,
Cu sufletul meu prealin

Multe-am suferit in viata
Pana-n momentul de fata
Dar nu m-am indepartat,
De-al cerului imparat.

Am crezut in Dumnezeu,
Si m-am rugat tot mereu,
Pentru o viata viitoare,
Unde sufletul nu moare.

De aceea, Doamne Sfinte,
Preacucernice parinte,
Tatal nostru cel ceresc,
Lasa-ma ca sa-mi ceresc.

Acum in ultimu ceas,
Sa-mi dai putere in glas,
Iertare sa-mi cer, smerit,
De la cine m-a iubit.

Intai, te las a mea iubita,
De la Aurica prea mahnita
Care mult se intristeaza,
Cand rostesc aceasta fraza.

Iata ca de-acum nu sunt
Viu sa umblu pe pamant
Cum umblam vioi si plin,
De viata in declin.

Eu ma dcu si tu ramai,
In al vietii capatai
Sa te zbati sa mai traiesti,
Prin pacatele lumesti.

Dar poate te vei ruga
Si pentru iertarea mea,
Daca ti-am gresit prea mult,
Cat eram si cat nu sunt.

Iata azi sunt calator,
Ca un simplu nevermor
Zbor spre bunul Dumnezeu
Cu sufletul meu preagreu.

Poate El ma va ierta
Atunci la judecata Sa
c-am fost si eu o scanteie
langa a credintei cheie.

Astazi scumpa, tu ma ierta
Si sa nu fii intristata,
Domnul iti va da putere
Ca sa ai o mangaiere.

Iti multumesc eu de toate
Caci m-ai iubit pan’ la moarte
Dumnezeu sa-ti deie putere
Sa te fereasca de rele.

Tu copila mea iubita,
Marinela preacernita,
Si tu ginere Vasile,
Va sarut azi in nestire.

Eu pios va multumesc,
Cand nu pot sa vorbesc
Caci ati alergat grabiti
Pe mine sa ma bociti,

Sa ma gatiti cu durere,
De un drum care ne cere
Si prea mult v-ati intristat,
Cand rea veste ati aflat.

Caci mai puteam sa traiesc
Daca, Doamne, nu gresesc,
Dar asa s-a intamplat
Si eu sufletul mi-am dat.

V-am iubit pe amandoi
Cand erai ori nu cu noi,
Si mereu ma bucuram
Cand in prag va-ntampinam.

Astazi, iata, ati venit,
Dar viata mi s-a sfarsit
Si ma petreceti plangand
Caci v-am fost tata prea bland.


Eu va multumesc nespus
Si va rugati lui Iisus,
Ca sa-mi scoata de sub cruce
Sufletul de tata dulce.

Nepotica mea iubita,
Denisa nepretuita
Bunicutul azi se duce,
Sa doarma sub sfanta cruce.

Te sarut cu multa jale,
In viata sa ai cale,
Si un drum mai fericit
Caci iata eu am murit.

Veniti neamuri si crestini,
Toti cei buni si voi vecini
Ziceti toti intr-un cuvant:
Iarta-L Dumnezeu Sfant!


LA INMORMANTAREA DOAMNEI MATESAN MARIA, 90 DE ANI

Cand omul imbatraneste,
La moarte mult se gandeste,
Asa m-am gandit si eu
Ca am sa merg la Dumnezeu.

Sa-mi las trup neputincios
Pe pamant in groapa, jos
Iar cu sufletul sa zbor
Catre al Tatalui izvor.

Caci daca am meritat,
Dumnezeu m-a ajutat
Ca sa scap de multe rele,
De batranete grele.

Caci cand omul e batran,
Pe nimic nu e stapan
Si-ar vrea ca sa-si ispaseasca,
Greseala-n casa cereasca.

Aici in aceasta lume,
Avem fapte rele, bune
Pana cand ne savarsim,
Doamne, mult ne chinuim.

Asa si eu am parcurs,
Viata mereu in jos si-n sus
Si-am indurat mult amar,
Traind in al Domnului har.

Mi-am crescut copii frumosi
Harnici si prealuminosi,
Care mult s-a bucurat
Caci viata eu le-am dat.

Iar prin bunul Dumnezeu,
Am scapat de ce-a fost greu
Si i-am crescut langa mine
Ca o matca de albine.

Apoi cand ei au crescut
Si-au gasit cate un scut
Si-au facut un viitor,
Prinzandu-si in viata spor.

Ei cu totii m-au iubit
Nicicand nu m-au parasit,
Au venit, m-au consolat,
Si cu drag m-au alintat.

N-au uitat ei niciodata
C-am fost mama adevarata
Pentru toti, caci rau te doare,
Cand esti mama iubitoare.

De-aceea, astazi si eu
Cu frica de Dumnezeu
Ii chem pe toti langa mine,
Sa-mi stearga ale mele suspine.

Caci maicuta cand se duce
Un drum bun vrea sa apuce
Si sa fie impacata,
Caci de ei este iertata.

Nu ca le-as fi gresit mult
Nici ca le-as lasa un insult,
Caci viata asa-I facuta,
Sa-ti duci crucea nestiuta.

Veniti deci, iubitii mei,
Fete dragi si voi flacai,
Pe care v-am leganat,
Cand din pieptul meu v-am dat.

Cornelia, Maria,
Aurica, Lenuta
Ionica si tu, Mitica,
Veniti la a voastra mamica!

Veniti ca sa-mi ingropati
Trupul ca sa mi-l purtati,
Cu cinste si cu onoare!
Caci azi nimic nu ma doare,

Numai crunta despartire,
Caci ma duc fara de stire
Catre vesnica vecie,
Harazita azi si mie.

Voi ati fost copiii mei
Si v-am iubit cu temei,
Cu mult greu v-am crescut,
Sub al nostru asternut.

Cand vaduva am ramas,
Asi fost mici, dar v-am dat glas,
V-am sfatuit inspre bine,
Si-nspre zile mai senine.

Multumesc lui Dumnezeu,
Caci astazi ma duc si eu
Cu inima impacata,
Caci v-am fost mama si tata.

Plac la al mei sot iubit,
Care mult el m-a dorit
Sa va nasc pe-acest pamant,
Din preasfantul juramant.

Acolo in ceruri sus,
Langa scumpul nost Iisus
Poate sufletul lui bland,
Ma asteapta ca sa-I cant.

Sa-I cant sa ma rog duios
Domnului Iisus Hristos
Langa Maicuta noastra sfanta,
Ca am fost rozalista blanda.

M-am rugat cat am putut
In al Domnului nost’ scut,
In biserica sfintita,
Ca o mama preacinstita.

Astazi dragi fete, copii,
Plangeti voi cu lacrimi vii,
Pe maicuta voastra draga,
Caci un sentiment ne leaga.

Voi nu ati vrea sa ajung
Unde toti cei morti se duc,
Insa timpul mi-a sosit,
Cand traiul mi l-am ispasit.

De aceea-mi cer o pioasa
Iertare prea mult miloasa,
Daca v-am gresit prea greu,
Va rugati lui Dumnezeu.

Sa-mi duca sufletul bland,
Catre Fiul Sau cel sfant
Ca sa fiu mai fericita
Si de rele parasita.

Ginerii mei mult iubiti,
Si nurori, cu toti veniti
Sa ma duceti la mormant
Caci de astazi nu mai sunt.

Sunt o roua ce s-a stins,
Intr-al lumii-ntreg cuprins,
Sunt un fulg ce se topeste,
Zapada-n al mortii cleste.

Vasile, Ionel, Maria,
Astazi mi s-a stins faclia
Florica, veniti voi azi
Cu cununile de brazi.

Si cununi de rugaciuni
Caci acelea sun mai bune,
Impletite fara greu,
Le-naltati la Dumnezeu.

Eu va multumesc si voua
Cand ma mut in casa noua,
Aici cat am locuit,
M-ati cautat, m-ati iubit.

In cimitir cand voi fi
Poate va veti mai gandi,
Cu totii sa ma cautati,
De mine sa nu uitati.

Iar voi dragele surori,
Azi in vreme de ninsori
Ati venit cu mare jale
La ultima mea carare.

Irina, Cornelia
S-a sfarsit viata mea,
Ca o floare de vara,
Cu mireasma ei amara.

Eu astazi ma vestejesc
Dar pe voi va sfauiesc
Cat veti mai fi pe pamant,
Sa-l rugati pe Domnul Sfant.

Sa ma ierte de-am gesit
Caci prea mult eu v-am gresit,
Sa ma puna fara vina,
In preasfanta lui gradina.

Veniti toti nepotii mei
Nepoate si nepotei,
Stranepoate, stranepoti,
Caci eu v-am iubit pe toti.

V-am purtat pe brate mult
Si am vrut sa va ascult,
Glasurile voastre dulci
Dar azi ma duc intre cruci.

Acolo de veti veni,
Plansul vi-l voi auzi
Caci mi-ati fost atat de dragi,
Precum dulceata de fragi.

Pe toti astazi va sarut
Caci nu va voi vedea mai mult,
Numai de prin sfantul Rai
Va voi vorbi fara grai.

Veniti neamuri si straini
Vecine si voi, vecini,
Ziceti: Ierte-o Dumnezeu,
Ca a scapat de jult greu.

Caci un chin este viata
Dupa ce-ti trece verdeata
Tineretii, si pe urma,
Fericirea ni se curma.

Azi ii multumesc si eu,
Caci m-a luat Dumnezeu,
Sufletul sa mi-l sadeasca
In gradina Sa cereasca.

Bateti clopote cu dor,
Caci plec din al meu odor
Plec in casa de vecie,
Doamne Sfinte, Slava Tie!
Plec in casa de vecie
Doamne Sfinte Slava Tie!

Satmarel la 13 Februarie 2004


VERSURI LA INMORMANTAREA DOAMNEI SILAGHI FLORICA, 70 DE ANI

Cu al mortii pelerin
A coborat din senin,
Ingerul meu pazitor,
Aproape de sarbatori.

A luminat ca o faclie
Ca sa-mi indulceasca mie,
Sufletul care se duce,
Catre ceruri, la rascruce.

Pe aripa lui plapanda
Sa-l duca la Maica Sfanta,
Sa-l judece cu folos,
Domnul nost’ Iisus Hristos.

Caci aici cat am putut
Fapte bune am facut,
Am muncit si m-am rugat,
Pe Domnul L-am laudat.

Iar acum, cand nu mai sunt,
Vie pe acest pamant
Rog pe bunul Dumnezeu,
Sa-mi deie cuvantul meu.

Ca sa-mi pot cere iertare,
De la toti aceia pe care
Prin fapte, ori cuvinte,
Le-am gresit mai inainte,

Caci in lumea cea divina,
Nu putem merge cu vina
Si ne cerem iertaciuni,
De la toti oamenii buni.

Ca o mama preaiubita
De copiii mei cinstita,
Lor intai le cer iertare,
Caci cand plec ma doare tare.

Despartirea, de langa ei
Ca am trait si ani mai grei
Pana cand eu i-am crescut,
Pe brate, cum am putut.

Caci o mama de e buna,
Pe copiii ea si-I aduna,
Sub scutul ei credincios,
Cu sufletul preamilos.

Asa iata am fost si eu
Cu harul de la Dumnezeu,
I-am crescut si i-am iubit,
Si ei nu m-au parasit.

In tot ceasul vietii mele,
M-ai scapat de clipe grele
Cu drag ei m-au ajutat,
De mamica n-au uitat.

M-au purtat pe la spital
Pentru al suferintei val
Sa-l stinga, sa mai traiesc,
In haosul pamantesc.

Insa Maicuta noastra Sfanta,
Din ceruri a dat porunca,
Ingerului pazitor,
Sa ma duca intre flori.

In gradina Sa cereasca
Cu mireasma crestineasca,
De Craciun sa-I colind eu,
Fiului Sau, Dumnezeu.

Cu mare durere-n glas,
Cand m-a scapat de necaz,
Nu pot sa nu-mi cer iertare,
De la voi copii pe care.

V-am purtat la sanul meu
Cand mi-a fost usor si greu,
Care apoi cu atata dor,
M-ati ingrijit ca sa nu mor.

Dar moartea, ea nu ne iarta
Ne duce-n casa de piatra
Cu trupul in cimitir,
Si cu sufletu-n Nadir.

Deci veniti, a mea Rodica,
Fetita buna a lui mamica
Si Mircea, baiat iubit,
Care mult v-ati necajit.

De cadn eu, maicuta voastra
Am avut viata albastra
Sub boala care m-a cuprins
Pana ce parul mi l-a nins.

Eu va multumesc pios,
Cand sufletul mi-e la Hristos
Pentru a fi judecat,
Daca mai are vre-un pacat.

De aceea voi, cu credinta,
Cand nu mai sunt in fiinta
Va rugati cu dor si sete,
Ca pedeapsa sa mi-o-ndrepte.

In ceruri, acolo sus
Sa-L pot lauda pe Iisus,
Pe Sfant Dumnezeul meu
Cu care am dainuit si eu.

Iar tu, Mircea, suflet bun
Ginere, astazi iti spun,
Caci mi-ai fost tu ca un fiu,
Acum stai langa sicriu.

Si tu nora preaiubita,
Marioara mult cernita,
Voi toti mult m-ati ingrijit,
Pana cand v-am parasit.

Azi cand in mormant ma duc
Catre al putrejunii jug,
Cu trupul meu in nestire,
Va las dulcea amintire.

Va las chipul meu duios
Cu speranta in Hristos,
Caci voi ma ceti pomeni
In rugaciuni zi de zi.

Voi nepoate si nepoti,
Acum sa vad nu mai pot,
Insa eu va sunt durerea,
Cand va mistuie tacerea.

Simonica si Cristina,
De tot mi s-a stins lumina.
Adrian, iubitul meu,
Bunicul are ochi grei.

Insa Sfantul Nicolae,
Ascuns prin a mea odaie,
Poate va va duce voua
Daruri si-o lumina noua,

Lumina din cerul sfant
Sa traiti mult pe pamant,
Cu credinta-n Dumnezeu
Ca sa nu va fie greu.

Iar voi pana erati mici,
Ati fost iubiti de bunici
V-am alintat cu bucurie
Ca o preasfanta faclie.

Dragi copii, viata-I un jug,
Si-n ea multe ne ajung,
Bune, rele si de toate,
Si o preatematoare moarte.

Acum plec sa dorm si eu
Caci am muncit aici mereu,
Plec la sotul meu iubit,
Caci de mult ne-am despartit.

Veniti frati, veniti surori,
Ca-n sfintele sarbatori
Veti colinda langa mine,
Lui Hristos ce mereu vine.

Veniti neamurile toate,
Rugati-va toti in soapte,
Sa-mi ierte sufletul meu
Prealuminatul Dumnezeu.

Veniti voi, vecini, vecine,
Consateni, prieteni de bine
Ca sa-mi iau un ramas bun,
Cu credinta si extaz.

Printre voi, eu cat am stat
De-am putut v-am ajutat,
Si pe semeni tot la fel
Trecand al vietii tunel.

Iar acum, cand sunt departe
Cu suflet fara de moarte,
Ziceti spre a mea mantuire:
Vesnica ei pomenire!
Ziceti inspre al meu prinos:
S-o ierte Iisus Hristos!

Satmarel, la 29 noiembrie 2003


VERSURI LA INMORMANTAREA DOMNULUI CANTARET SUTA IOAN, 79 DE ANI

Ingerul care veghea,
Langa suferinta mea,
A implinit sfanta sa munca
Din a Domnului porunca.

Sa-mi duca sufletul bland
Catre cer, de pe pamant,
Caci preamult am suferit,
De cand puterea mi-a pierit.

Voce sfant-am auzit,
Cand Dumnezeu m-a primit,
In imparatia lui,
In marirea tatalui.

Si m-a pus intre lumini
Langa sfintii serafimi,
Sa mai cant cu glas duios,
Cantecele lui Hristos.

Domnul mi-a zis: Eu ti-am pastrat
Al tau glas preaminunat,
Ca-n a mea imparatie,
Sa canti ca-n viata vie.

Tu multi ani L-ai laudat
Pe al cerului Imparat,
Cu totii crestinii-mpreuna,
In vreumuri bune si-n furtuna.

Azi, aproape de Craciun
Sufletul tau cel preabun
Va colinda sus in cer,
Colinzile care nu pier.

Doamne, acum ma mai lasa
Cand eu plec din a mea casa,
Cu trupul catre mormant,
Sa rostesc cate-un cuvant.

Ca sa imi cer iertaciuni,
De la toti crestinii buni
De la toti cei dragi ai mei,
Azi cand ma despart de ei.

Cu mult dor si mai intai
Iubitei mele sotii,
Care m-a pazit mereu,
Cand mi-a fost atat de greu.

Ea prea mult m-a privegheat,
Maicii Sfinte i s-a rugat,
Sa ma mai tina Domn-n viata,
Caci eu am fost a ei dulceata.

Vino scumpa mea Maria,
Caci acum plec la Mesia
Care m-a chemat demult,
Langa Tatal nostru sfant.

Dar tu mult te-ai intristat
Si in brate m-ai purtat,
Ca sa mai fiu langa tine,
Caci asa li se cuvine.

Celor care se iubesc
Pe pamantul stramosesc
Pana Dumnezeu voieste,
Apoi trupul vestejeste

N-am cuvinte eu acum,
Cand ma duc pe-al mortii drum,
Ca sa-ti multumesc de toate,
Dar te chem acum prin soapte.

Vino scumpa, inc-o data,
Sa-mi vezi fata-mbujorata
Sa-mi auzi glasul meu bland,
Caci tu m-ai stiut cantand.

Plina de jale te las,
Cand vaduva ai ramas,
Dar ti-a ajutat Dumnezeu
Caci mult L-am slavit si eu.

Langa copiii nostri in veci
Noi nu ne-am simtit pribegi,
Caci i-am crescut in credinta
Si Domnul iti va da putinta.

Sa traiesti pe langa ei,
Si cu nepotii mei,
Caci a Domnului marire
De toti in lume are stire.

Marioara si Rodica,
Mircea, voi stati lanag tatica,
Cu lacrimi de magaiere,
Asterneti perinile mele.

Ca sa-mi fie somnul dulce,
Langa dreapta sfanta cruce
Pe care a rabdat Hristos
Pentru tot omul pacatos.

Si de voi inconjurat,
Si eu multe am rabdat
Ca mi le-a dat Dumnezeu
In Canonul cel mai greu.

Dar in cerul sau preasfant
Am sa ma rog si am sa-I cant,
Din strana sfanta-n Empireu,
Cum am cantat aici mereu.

Si tu Ionica iubit,
Pe care mult te-ma pretuit
Astazi mult esti intristat,
Caci moartea nu m-a iertat.

Azi, cand merg la ceilalti,
La surori si lagna frati
Ziceti cu totii-mpreuna:
Taticule, odihna buna!

Dumnezeu ca sa ma ierte,
Caci nu am facut numai drepte,
Ca si oricare pamantean,
Caci Satan este vilcean.

Rugati-va pentru mine,
Ca ale Dommnului coline,
Sa le pot urca usor,
Caci de voi mai fi, mult dor.

Pana la a doua venire,
Imi va dormi in nestire,
Trupul meu intr-un sicriu
Iar sufletu-n ceruri, viu.

Verisori, vere in gloate,
Veniti neamurile toate,
Sa va simt inca o data
Caci lung drum mi se arata!

Cel mai lung e despartirea,
Dar sa nu va pierdeti firea,
Caci omul asa-I sortit,
De cand a pacatuit.

Pe multi Doamne-am petrecut,
La locul de veci stiut
De inaintasii mei.
Astazi, iata, merg la ei.

La multi cantarea le-am cantat
Si-ntreg satul m-a stimat
Iata ca astazi imi canta,
Si mie cantarea sfanta.

Dumnezeu sa va ajute,
Oameni buni si neamuri multe,
Ca ati venit cu mic, cu mare
La a mea inmormantare.

Ramas bun, casa iubita,
Sotie, Maria, mult cernita
Copii, nepoate, nepoti
Azi va parasesc pe toti.

Voi nu veti uita de mine
Cand iaras’ pe pamant vine
Pentru a lumii prinos,
Sarbatoarea lui Hristos.

Si-mi veti colinda cu mir
In sfantul nostru cimitir,
Langa bradul mantuirii
Sub crucea tamaduirii.

Cantati voi cu jale multa
Pentru care va asculta
Clopote bisericesti,
Caci tu moartea, ma grabesti,
Sa plec la locul de veci
Cu capac si pereti reci.

Satmarel, 26 noiembrie 2003


LA INMORMANTAREA DOMNULUI IOAN ANTON

Moartea cruda, nemiloasa
M-a luat din a mea casa,
Cand nimeni nu se asteapta,
Mi-ai rapit viata mea.

Ai venit ca o hapsana,
Cu o nevazuta mana
Mi-ai luat durerea toata,
Lasandu-mi puterea moarta.

Ai adus atata jale
Intr-a noastra ingemanare,
Lasandu-le ani prea grei
Celor care au fost ai mei.

Lui sotia mea cea draga,
Copiilor care ma leaga,
Cu toata iubirea lina
Ca le-am fost tata fara vina.

Si de nepotii mei,
Ma leaga dorul de ei,
Cand ma duc pentru vecie,
Ca sa locuiesc sub glie.

Dar preabunul Dumnezeu
M-a chemat in Empireu,
Sufletul meu bun si bland,
Unde mi-a dat asezamant.

Inainte de Craciun,
Mi-a zis ingerul meu bun
Sa colind langa Hristos,
Cu glasul meu prea duios.

In anii mai dinainte,
Am cantat colinzi preasfinte
In biserica sfintita
Cu familia iubita.

Astazi Domnul m-a chemat
Cu porunca de imparat
El mi-a zis: Vino Ionica,
Caci Raiul ti se despica.

Si patrunde-n loc curat
Caci tu nu esti vinovat
De pacatul stramosesc
Cand cei multi il mostenesc.

Cat ai trait pe pamant,
Te-ai rugat Tatalui Sfant,
Si-n lume ai facut bine
Pentru a omului destine.

Doamne sfinte, preamarite
Dumnezeul meu parinte,
Acum cand eu nu mai sunt,
Decat umbra pe pamant.

Da-mi puteri sa-mi cer iertare,
De la toti aceia pe care
I-am iubit si i-am stimat,
In lume cat am umblat.

Mai intai si cu durere,
De i-am gresit fara vrere
De la scumpa mea sotie,
Caci mult mi-a fost draga mie.

Vino scumpa mea iubita,
Ileana nepretuita
Sa te strang, sa te sarut,
Caci n-o sa te vad mai mult.

Cat in viata-am rasuflat,
Ne-am iubit cu –adevarat
Si-am trecut prin zile grele,
Domnul ne-a scapat de ele.

Azi in ceasul de intristare,
Iti sarut mainile tale,
Care mult m-au alintat
De cand boala m-a crutat.

Ce durere te-a cuprins
De cand ochii tai m-au nins
Cu lacrimi de magaire,
Cand in trup nu am putere.

Si o crunta suferinta
Ramane-n a ta fiinta,
Cand o dala imbalsamata,
Ma apasa ca niciodata.

Eu iti multumesc adanc,
Ileana, scumpa sotie
Caci cat am trait in lume,
Tu mi-ai fost faclia vie.

Roaga-te lui Dumnezeu,
Daca prea mult ti-am gresit,
Sa-mi ierte sufletul meu,
Caci eu nespus te-am iubit.

Veniti, copiii mei iubiti,
De Dumnezeu daruiti
Veniti voi, langa taticu,
Si voi nepoti, la bunicu.

Sebastian si Rodica,
Mangaiati-o pe mamica,
Caci s-au stins zilele mele
Si va las o mare jele.

Sus din cerul luminos,
Eu privesc spre voi, in jos,
Si va simt langa sicriu
Caci sufletu-mi este viu.

Ati fost bucuria mea
Si nicicand nu veti uita
De taticul vost iubit,
Care mult s-a straduit.

Sa va indrume in viata
Precum scripptura ne-nvata
Sa fiti nepatati mereu
Cu credinta-n Dumnezeu.

Eu am trudit pentru voi,
Si v-am crescut pe amandoi
Luminat de Duhul Sfant.
Cat am fost pe-acest pamant.

Iar acum cand sunt departe,
Va las in aceasta carte
Dragostea mea necurmata,
De parinte inca o data.

Caci de acuma ma voi duce
Si n-o sa aveti tatica dulce,
Numai amintirea mea
Cand langa mormant veti sta.

Veniti sa va sarut cu dor
Ca sa-mi fie mai usor
Cat timp cu voi eu am trait,
Mereu prea bine m-am simtit.

Casian, Sersel, Evelin
Langa voi n-o sa mai vin,
Va las dragostea mea toata,
De bunicut si de tata.

Caci preabunul Dumnezeu
Vrut-a sa ma duc si eu,
Unde dreptii se-odihnesc
In spatiul sau ceresc.

Rugati-va pentru mine,
Ca sufletul sa mi-l aline
Tatal nostru Cel Ceresc,
Caci prea mult eu va iubesc.

Si-mi faceti mandre cununi
Din sfintele rugaciuni,
Si sa-mi colindati duios,
De nasterea lui Hristos.

Tu Georgel iubit ma iarta
Daca ti-am gresit vreodata
Ca mi-ai fost ca fiul meu,
Cu teama de Dumnezeu.

Astazi mult iti multumesc
Cand cu greu ma despartesc,
De tine, de ai mei, de toti,
Caci ma mut intre cei morti.

Veniti neamurile toate,
C-a sosit si a mea moarte,
Veniti, nu va intristati
Si pe Domnul laudati!

Nu uitati de Dumnezeu
Voi slaviti-L tot mereu,
Caci toti suntem muritori
Precum fulgeru-ntre nori,
Si de-acum pana-n vecie,
Pomenirea lui sa fie.

Odoreu, la 23 noiembrie 2003


VERSURI LA INMORMANTAREA DOMNULUI TALOS GHEORGHE, 83 DE ANI

De cand boala m-a cuprins,
Trupul meu incet s-a stins,
M-am sfarsit ca o faclie,
Arsa-n flacara ei vie.

Si moartea mi-a survenit
Su un inger din zenit,
Trimisa de Dumnezeu,
Sa-mi salte sufletul meu.

Sa-l duca langa Hristos,
C-am fost si eu credincios
In ceasuri bune si grele,
Mi-am plans pacatele mele.

Astazi cu credinta mare,
Imi cer pioasa iertare
De la toti cei dragi si buni,
Care mi-au adus cununi.

Nu de flori nici de matase,
Ci de rugaciune aleasa
Pe care ei cu durere
O rostesc cu lacrimi grele.

Intai, de la a mea sotie,
Caci durerea o sfasie,
Ea prea mult s-a intrsitat
De cand boala m-a cruntat.

Vino, scumpa mea iubita,
Ligia, neprihanita,
Noi in ceasul bun si greu
Ne-am rugat lui Dumnezeu.

Tu te rugai sa imi pazeasca
Viata, sa mi-o ocroteasca,
Sa mai fim mult impreuna,
Senini, fara de furtuna.

Dar Domnul Iisus Hristos,
A privit spre mine-n jos
Si-a vrut sa ma miluiasca,
Cu rasplata sa cereasca.

Mi-a zis: vino, suflet bland
Cand mult rau e pe pamant,
Vino la tatal cel din Cer,
Unde chinurile pier.

Tu mult bine ai facut,
Semenilor, de ai putut
Pe pamant intunecat,
De Satana preacurat.

Si prea multi oameni sunt rai,
Cu sufletele de calai
Se-ntorc de la Dumnezeu
Si uita ca le-a fost greu.

Iata, scumpa mea sotie,
Azi mult la capul meu,
Stateai mult la capul meu,
Rugandu-te lui Dumnezeu.

M-ai intors, m-ai ingrijit,
Cu mult drag m-ai linistit,
Pana cand incet m-am dus,
Cu ingerul inspre Iisus.

Eu te las fara prihana,
Prin a vremurilor vama
Sa traiesti prin rugaciuni,
Cu copiii nostri buni

Eu plec azi pentru vecie
Pana Domnul o sa-nvie
Ca toti sa ne bucuram,
Daca Raiul meritam

Pana atunci iti multumesc
Prin graiu-n care-ti vorbesc,
Caci mi-ai fost iubita mea
Bratul care m-alinta.

Veniti iubitii mei copii,
Astazi fara bucurii
Sa-l plangeti voi pe taticul
Si voi nepoti pe bunicul.

El prea mult v-a indrumat
Pana calea o v-ati aflat
Pentru un rost pe pamant
Cu crediinta-n Domnul Sfant.

Dumnezeu v-a miruit
Sa cunoasteti inzecit
Rostul lumii si puterea
Lacrimile si durerea.

Iata eu azi plec din lume,
Trupul ca sa mi se inhume
Sufletul spre-o judecata
De am gresit, Doamne ma iarta!

Caci nu-I om sa nu greseasca
In viata pamanteasca
Numai Iisus nu a gresit,
Si-a fost, totusi, rastignit.

Voi, scumpa Letitia,
Si Corneliu nu veti uita
De taticul vostru dulce,
Care dintre voi se duce.

Amintirea mea sa fie
Aprinsa ca o faclie,
Caci mult m-am zbatut si eu,
Pentru voi, mereu-mereu.

Cand rece-mi este fiinta,
Va multumesc cu credinta
Prin care ati dovedit,
Caci pe taticul l-ati iubit.

Doamne, mult ati alergat
V-ati rugat langa al meu pat,
Dumnezeu sa-mi dea putere
Sa-mi lungeasca zilele mele.

Iata, ca s-a intamplat,
Si in sfarsit m-a cautat,
Moartea care nu ne iarta,
De cei dragi sa ne desparta.

Un cuvant de dainuire
Si de mare multumire,
Ii las ginerului meu
Si nurorii, cand plec eu.

Va multumesc astazi voua,
Caci ma duc in casa noua
Sa-L preamaresc pe Dumnezeu,
Dar prea mult v-am iubit eu.

V-am iubit cu dor si sete,
Si iubirea nu se pierde,
Cand este pace si liniste
In a familiei miriste.

Viorel, iti multumesc
Cand cu greu te parasesc
Pentru tot efortul tau,
De-a ma vindeca de rau.

Tu prea mult ai alergat
Si cu drag m-ai alintat
De multe suferinte grele
In cativa ani ai vietii mele.

Insa leacul pretios
Ni l-a daruit Hristos
Din sfanta sa farmacie
Sa ma vindece pe vecie.

Caci aicea, pe pamant
Nu este leac, nici somn mai bland
Decat langa tatal ceresc
Pe care ingeri-L slavesc.

Veniti voi, nepoti iubiti,
Si nepoate, voi, veniti
Si tu, stranepotica mea,
Flaviuta, ca o stea.

Luminati-mi a mea cale
Cu ale dragostei petale
Si va rugati cu daruire
Pentru a lumii mantuire.

Caci si eu mult m-am rugat
Pana cand printre voi am stat
Sa scapam de cel viclean
Care razbeste an de an.

Flaviu, Lavinia, Flavia
Lavinia, si Andreea,
Bunicul din cer va saluta
Cand cu multi ingeri se muta.

Voi, surori nedespartite,
Cumnati si cumnate iubite,
Iertati-ma de v-am gresit,
In lume cat am dainuit.

Caci viata este un jug
Si-n ea multe ne ajung
Greutati si bucurii,
Pana cand toti suntem vii.

Veniti, neamurile toate,
Rugati-va toti in soapte,
Sa-mi ierte sufletul meu,
Prealuminatul Dumnezeu.

Veniti toti, vecini, vecine,
Consateni, prieteni de bine
Ca sa-mi iau un bun ramas,
Cu credinta si extaz.

Eu, printre voi cat am stat,
De-am putut, v-am ajutat,
Si pe semeni, tot la fel,
Trecand prin al vietii tunel.

Iar acum, cand sunt departe,
Cu sufletul fara moarte.
Ziceti-mi spre mantuire:
Vesnica lui pomenire!
Ziceti-mi spre mantuire:
Vesnica lui pomenire!

Satmarel, la 4 Septembrie 2003


VERSURI LA INMORMANTAREA DOAMNEI DEAC CORNELIA, 86 DE ANI

Ani multi mi-a dat Dumnezeu,
Pe care i-am trait cu greu
Si am trudit o viata intreaga,
In aceasta lume vaga.

Am gustat din negrul ceas,
Cand vaduva am ramas
Si-am alergat in sus si-n jos,
Laudandu-L pe Hristos.

Dumnezeu m-a miluit,
Cu Harul Sfant ce mi-a hranit
Sufletul meu de crestina
Din prea-frumoasa lui gradina.

Si aici, cat am fost vie,
M-am rugat mult lui Mesie,
Si Maicii lui Dumnezeu,
Sa nu fiu necajita eu.

Prin rugaciunile saltate,
El sa ma ierte de pacate
Sa fiu smerita si supusa
Si de rele neindusa.

Iata ca dupa o viata,
A venit moartea stapana,
Peste a mea suflare blanda,
Cu a ei arma pagana.

Trimisa de Domnul Sfantintr-o seara mai tarzie
Mi-a soptit sa merg cu ea,
Stingandu-mi a mea faclie.

Atunci ingerul meu bun,
Mi-a vorbit cu glas ceresc:
Zis-a Iisus sa te duc
In Rai, sa te fericesc.

Caci aici cat ai trait,
Ti-a fost greu si te-ai zbatut
Ca o mama adevarata,
In al familiei tinut.

Umila, l-am scultat,
Si mi-am dat sufletul meu
Sa mi-l duca acolo sus,
La preabunul Dumnezeu.

Preabuna Maicuta Sfanta
Fie preamult laudata,
Mi l-a pus de-a dreapta Lui,
Pana la sfanta judecata.

Caci aici mult m-am rugat
Cu ardoare si cu dor
Ca sa-mi dea mie putere,
Si sa mor cat de usor.

Caci omul cand e batran
Si cade in chinuri grele
Mult necaz face-mprejur,
Celor dragi si multa jele.

Mie mi-a dat Dumnezeu
Moarte lina si curata
Intre stranepotii mei,
De care am fost desmierdata.

Iar acum, cand nu mai sunt
Decat liniste-n sicriu,
Le spun un poem de jale,
Dragilor mei, cu suflet viu.

Mult as vrea sa le vorbesc
Acelor pe care-I iubesc
Acelor care ar vrea un ceas,
Sa-mi mai auda al meu glas.

Dar glasul meu s-a stins incet,
Cand moartea m-a cuprins de piept,
Si mi-a oprit inima mea
Cand mi-a cazut din cer o stea

Ea straluceste printre stele
Cand imi chem fiicele mele
Sa vina langa mamuca lor,
Caci de ele mult imi e dor.

Marioara, Irina, Viorica
Nu ma mai doare nimica
Numai dorul dupa voi,
Pana in ziua de apoi.

Din nocturna groapa a mea
Eu pe voi nu va voi vedea,
Pana cand poate, intr-o zi
Toate se vor implini.

Noaptea se va lumina,
Ingerii vor trambita,
Si vom merge-n cerul sfant,
Sa ne bucuram cantand.

Sa-L slavim pe Dumnezeu,
Sa nu ne mai fie greu
Caci omul cat el traieste,
Doamne, multe patimeste.

Eu va las astazi cu bine,
Ca o mama de crestine
Care pleaca impacata,
Caci ea nu va fiu uitata.

Pentru voi am alergat,
Cu trupul meu impovarat
De ani grei si de durere,
Si greseli fara de vrere.

Ma iertati de v-am gresit,
Caci asa-i omul cinstit
Cand o mama buna pleaca,
In ceruri, ca sa nu zaca.

Vino, ginere preabun,
Ghita, zi-mi tu rugaciuni,
Ca Dumnezeu sa ma ierte,
Sa ma aseze-n cele drepte.

Iar voi dragi nepoti, nepoate,
Coplesiti de a mea moarte
Si voi, stranepotii mei,
Care sunteti mai mititei.

Nu ma uitati voi pe mine,
Caci v-am facut si mult bine
Dar azi plec eu prea departe,
In cerurile prea-nalte.

Cristina, Anca, Mariana,
Ghitu, Sanda, mi-ati fost mana
Letitia, Ovidiu si Cornel
Florin, Ghita, Cristina la fel.

Toti ati fost voi pentru mine,
Nepoti cu suflete senine
Ca o floare prea maiastra,
Asezata in sfanta glastra.

Scumpi stranepotii mei,
Cu greu ma despart de ei
Iata, strabunica buna
S-a dus in cer si aduna

Albastrele din campia,
A Sifintei Maicii Maria
Sa le trimita pe pamant,
Prin rozarul ei preasfant.

Monica, Cristim si Cosmin
Florentina, catre un cer senin,
Rugati-va la ingerasi
Caci suntei crestini uriasi.

Va rugati cu infriguarare,
Pentru a mea inrourare
In cerul prealuminos
Sa ma ierte bunul Hristos.

Caci cat printre voi am fost,
Nu am trait fara de rost
Eu v-am leganat cu dor
Acasa in al meu odor.

Neamuri multe si iubite,
Cu inimile preacernite,
La toate va multumesc,
De acest gest preacrestinesc.

Ca ati venit cu mic, cu mare,
La a mea trista chemare,
Sa-mi petreceti la mormant
Trupul meu de moarte infrant.

Eu viata mi-o am trait,
Si pe toti v-am pretuit
Caci asa ni se cuvine,
Chiar daca avem alte destine.

Dar nimic nu-I mai de seama,
Cand trupul ni se destrama
Decat cinstea cuvenita
Sa i-o dam, daca o merita.

Caci cand omul imbatraneste,
Mult la moarte se gandeste,
Si moare mai linistit
Cand stie s-a fost cinstit.

Imi sarut casa si glia,
Caci azi mi s-a stins faclia
Vietii mele, cu pacate,
Si cu rgaciuni spalate.

Catre Dumnezeu din cer,
Cu sufletul meu ader
Acum, cand am scapat de toate,
De griji multe si de moarte.

Satmarel, la 16 Iulie 2003


VERSURI LA INMORMANTAREA DOAMNEI RUS

Chinuri multe si durere,
m-au ajuns fara de vrere
si le-am dus cu umilinta,
in a mea sfanta credinta.

Ca am crezut in Dumnezeu,
Caci El este Tatal meu
Si-n virtutea stramoseasca,
Vrut-am trupul sa-l sfarseasca.

Iarasi sufletul curat,
Maicii Sfinte I l-am dat
Sa-l duca spre-o judecata,
Daca merit vreo rasplata.

Caci aici cat am trait
M-am, rugat si am trudit
Ca sa-mi cresc copii eu,
Cu frica de Dumnezeu.

Si eu Doamne, mi-am urmat,
Ritualul adevarat
Pe care l-am mostenit,
De cand in lume am venit.

Cu sufletul sunt impacata,
Caci la dreapta judecata,
Ma va vedea Dumnezeu
Din inaltul apogeu.

O, Iisuse al meu preabland
Azi, cand plec de pe pamant
Catre cerul luminos
Sa privesc as vrea, in jos.

Si de-acolo, din Zenit,
Sa vorbesc cu-n glas smerit,
Catre cei mai dragi ai mei
Cu mult zel si mult temei.

Mai intai cu jale mare,
Si cu mare intristare
Catre sotul meu iubit,
Care ramane necajit:

Vino, Emil langa mine,
Precum in zilele senine,
Sa-ti multumesc eu de toate
Caci ne-am iubit pana la moarte.

Eu prea mult iti multumesc
De gestul tau crestinesc
Ca ai avut un suflet bun
Ca un sot si tata-ti spun.

Tu m-ai ingrijit pe mine,
Si la rau, dar si la bine
Te-ai rugat lui Dumnezeu
Cand mult ma rugam si eu.

Iata soarta vietii-ntregi,
Este cum tu ti-o alegi,
Sa traiesti in bunastare
Cu mila si indurare.

Asa si noi am trait,
Si cu orgoliu ne-am iubit
In credinmta ta si-a mea
Ne-am rugat spre mila Sa.

Spre mila lui Dumnezeu,
Sa ne scape de cel greu
Sa nu ne duca-n ispita,
Si ruga ne-a fost auzita.

Insa moartea nemiloasa
M-a luat de-aici, de acasa,
M-a luat de langa tine
Sa ma duca-n zari senine.

Caci aicea pe pamant,
Chinuri si dureri mai sunt
Si de rele lumea-I plina
Si nici o zi nu-I senina.

Eu iti multumesc prea mult,
Cand durerea ti-o ascult
Acum cand te parasesc
Si cu jale iti vorbesc.

Iti pastrez recunostinta,
Pentru scumpa ta fiinta
Cu care m-ai ingrijit
Cand trupul meu a suferit.

Dumnezeu sa-ti dea putere,
Sa traiesti fara de rele
Sa fii ca miezul de fragi
Langa copiii nostri dragi.

Veniti copiii mei iubiti,
De Dumnezeu daruiti
Veniti sa va sarut pe toti
Pe nepoate si nepoti

Mia, Nelu si Vasile,
Voi, cu suflete umile
M-ati iubit cu drag si dor
Si n-ati vrut voi ca sa mor.

Insa Maica preacurata
Din imparatia nalta
M-a luat de langa voi
Pana-n ziua de apoi.

Cand vom fi ar impreuna
Ca o preasfanta cununa
Dumnezeu ne va ierta
Daca toti vom merita.

Caci pactele sunt multe
Si Dumnezeu vrea sa asculte
Rugaciuni de iertaciuni
De la copii cu ganduri bune.

Eu pe voi v-am educat
In credinta, nu-n pacat
In ortodoxia sfanta,
Prin care ingerii canta.

Deci, veniti si ma iertati,
Ca mi-ati fost copii minunati
Si maicuta voastra, iata
Va las aceasta rasplata.

Sa va rugati lui Dumnezeu,
In ceasul cel bun si greu
Caci el ne este tatal sfant
In ceruri si pe pamant.

Ginere Andrei iubit,
De Dumnezeu fi slavit
Ca mi-ai intins o mana dreapta
Cand am fost eu disperata.

Dumnezeu sa te ajute,
Sa-ti deie zile mai multe
In credinta si iubire
Si eu sa-ti fiu o amintire.

Si tu Mariana mea,
Nora scumpa nu uita
Caci ti-am fost o soacra buna
In a familiei cununa.

Rugati-va lui Dumnezeu,
Sa-mi ierte sufletul meu
Rugati-va pentru mine
Ca cerul sa ma aline.

Nepotul meu cel iubit
Si nepoate, voi veniti
La bunica sa va spuna,
Cand pleaca, o vorba buna.

Bianca si Larisa
Corina, voi nu-ti uita
Nici tu Florin, nepotul meu
Ca v-am fost bunica eu.

v-am iubit si v-am dorit
Sa veniti, cat am trait
Langa mine, sa va spun
Ca Dumnezeu ne e tata bun

El e tatal cel ceresc
Sub care toate se implinesc
Si ne da la fiecare,
Mila si ajutoare.

Voi sa nu uitati nicicand
Ca ati avut pe-acest pamant
O bunicuta preabuna
Precum razele de luna.

O, veniti voi, neamuri toate
Caci de-acum, nu se mai poate
Sa vorbim despre viata
Caci moarte m-a dus in brate.

M-a dus catre cerul sfant
Sufletul meu preaplapand
Iar trupul mi l-a lasat
Langa-o margine de sat

Sa-l puneti in cimitir,
Uns cu tamaie si mir,
Si cu har dumnezeiesc,
Unde ingerii domnesc.
Si cu har dumnezeiesc
Unde ingerii domnesc.

Satmarel, la 15 Iulie, 2003
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one