Vasile Tarta poet

 

Hora Mortului

HORA MORTULUI


VERSUL FUNEBRU SAU DESPRE MOARTE CA RITUAL SOCIAL


Am citit fascinata cele aproape o suta cincizeci de pagini care Vasile Tarta a asternut versurile rostite de le,in calitate de cantor bisericesc,la capatul mortilor din Satu Mare si Satmarel,in scurta perioada cuprinsa intre 15 iulie 2001 si 27 februarie 2002.M-a frapat,de la bun inceput,fiorul liric discret al acestor texte care transmit,indirec,un mesaj profund despre felul in care este privita/ imaginata / inteleasa moartea in comunitatile romanesti de astazi si din imediata noastra apropiere.
Evident,nu am putut trece cu vederea specificul acestui tip de text propiu ceremoniilor funerare romanesti,cititnd colectia cu gandul la mai vechea dar foarte pertinenta caracterizare facuta speciei de eminentul folclorist Ovidiu Barlea,dupa care:"Versurile funebre[...]sunt creatii ale carturarilor satesti pe care le canta numai diecii inainte de plecarea la cimitir,sau la groapa,la sfarsitul slujbei.Ele circula numai in Transilvania,dar slabe infiltratii au fost semnalate,insular,si in sudul si in estul Carpatilor"(Ovidiu Barlea,Folclorul romanesc, I, Bucuresti,Minerva,1981, p.493).
Rezultat al meditatiei lucide privitoare la locul omului in lume dar,totodata,si al reflectiei quasi-metafizice asupra vietii si a mortii,versurile scrise de Vasile Tarta implica un mestesug poetic remarcabil.Ma gandesc,bunaoara,doar la faptul ca unele texte sunt datate extrem de strans,intre mortile pentru care ele au fost concepute fiind diferente de doar cateva zile...In ciuda acestui fapt ,ele sunt net diferite nu numai pe planul strict al continutului,menit sa raporteze celor prezenti la ceremonia funebra cine a fost,dincolo de nume si ca efect al faptelor sale memorabile,cel ce a decedat,ci si/ si mai ales ,pe plan formal.
Chiar in conditiile in care regulile regizoare ale speciei-reguli care decurg dintr-o traditie multimilenara a poeziei create in primul rand pentru a fi rostite public si, abia apoi/eventual,pentru a fi citite-il constrangeau pe autor sa uzeze de formule,el a gasit solutii pentru a modula cliseul adaptandu-l de fiecare data, situatiei concrete.O privire de analist al textului oral va observa,in acest sens,ca versurile cantorului satmarean se desfasoara intre un inceput stereotip reductibil la "iata, moartea mi-a sosit" si un final, de asemenea formular, dezvoltat in jurul invocatiei "cantati, clopote...". Aceste cadre sunt extrem de dense semantic,intrucat, fara doar si poate, in ele regasesc reperele principale ale unui traiect simbolico-narativ care este declansat de aparitia intotdeauna surprinzatoare se dezechilibranta a mortii si care, odata iscat, nu mai poate inchide sau oricum nu se poate inchide dintr-o data,cu aceeasi fermitate cu care a inceput, "cantecul clopotelor" ramanand sa marcheze perpetuarea sociala a amintirii celui disparut.
Pentru Vasile Tarta lucrurile nu raman, insa, niciodata nivelul unor atari cadre generale ale imaginarului.Acestea nu au decat rolul de a-i facilita constructia mai rapida a textului, functionand ca un fel de indreptar retoric al discursului care trebuie rostit in public si care, implicit, trebuie sa corespunda orizontului de asteptare al acestuia. Mai departe, de acolo de unde versul cata sa evoce persoane concrete, evenimente neasteptate si traguce,accidente uluitoare sau despartiri dramaticem lucrurile raman exclusiv pe seama imaginatiei, a dispozitiei sufletesti si...a condeiului cantorului.Este datoria acestiua sa identifice trasaturile puternice si definitorii ale celui decedat, transformandu-l printr-o simplificare extrem de eficienta ca mi\od de portretizare intr-un personaj tipic:o batrana credincioasa o doamna respectabila dintr-un cartier in care toata lumea cunoaste pe toata lumea, un lucrator la CFR rapus de o boala necrutatoare, un aviator care a murit in mod cu totul neasteptat si exemplele ar putea continua, evocand, pregnant, omenirea la capatalui careia vorbeste vibrant panegiricele sale Vasile Tarta. Tot ca efect al inspiratiei de moment, calate, foarte probabil, pe sentimentul subiectiv pe care i-l provoaca autorului stirea ca unul sau altul dintre oamenii din comunitatea sa a incetat din viata, se construieste si carnatia efectiva a discursului: mai amplu si patetic uneori, mai restrans si sobru - neutru altadata; cu nenumarate detalii provenind din viata de zi cu zi, dand realist si individualitate fiecarui text, sau, dimpotriva, in conditiile in care exista celui decedat nu a fost una stralucitoare, apta sa conduca la prezentarea unor succinte dar spectaculoase traiecte narative, decorat cu reflectii generale asupra destinului omului in univers.
Dincolo de aceste elemente de variabilitate inerenta se regasesc, asemeni unor adevarate reguli gramaticale ale versului, cateva linii de forta. Colectia lui Vasile Tarta ne permite sa le identificam, facand, prin acesta , un serviciu extrem de important cunoaterii criteriilor generale ale speciilor culturii traditionale romanesti.Sintetizand ce este de sintetizat, aceste linii topice pe care se construieste orice vers sunt: prezentarea fiecarei morti ca un traseu care evolueaza de la decesul intodeauna socant pana la trecerea raposatului in memoria comunitatii; expunerea acestei trame la persoana intai, cititorul / creatorul versului transpandu-se in punctul de vedere al / si preluand vocea celui defunct; imaginarea unei morti care survine in societate, la spital sau intr-o comunitate profesionala ori religioasa; si descrierea unei ceremonii funebre la care participa intregul neam, motrul luandu-si ramas bun de la fiecare dintre membrii acestuia in parte, ocazie cu care, prin vocea amploarea si puterea grupului familial.
Astfel concepute, versurile de la inmormantarile di Satmarel inceputului de mileniu al treilea acroseaza, in mod paradoxal, ata repere ale ritualului romanesc traditional al inmormanari cat si cativa topoi ai imaginarului funebru european.Importanta care se da mortii in mijlocul neamului si, apoi, prezentarii emfatice a acestuia amintesc, desigur, de insemnatate si rezistenta acestiu grup social in regiunile nordice ale Romaniei, mai ales in Maramures, Chioar, Lapus si Oas, dar si de faptul ca cele mai importante cantece ceremoniale funebre ale romanilor, cantece dezvoltate pe seama calatoriei sufletului catre lumea de dincolo, comunica, subiacent, povestea neamului care ii contine care ii contine deopotriva pe cei morti si pe cei vii. Notele lui Mihai Pop raman, in acest sens, comentariile cele mai substantiale:
,,Cele doua jumatati ale neamului[...] nu sunt opuse si nici despartite, in conceptia traditionala romaneasca, de temeri, de dusmani. Neamul celor vii pastreaza[...] legatura cu neamul stramosilor prin numeroase rituri ce sunt practicate fara ges in zilele insemnate ale anului sau ale traditiei de familie. Daca neamul este o mare unitate a celor vii si a celor morti, lumea in care apare este, se ea, unitara. Asa cum se desprinde din credintele difuze, din legende si din mitul analizat [al marelui drum--n.m., O.H.], lumea este conceputa ca o mare unitate cu doua ipostaze: cea de dincoace si cea de dincolo ''(Mihai Pop, Mitul marii taceri, in Folclor romanesc, II, texte si interpretari, Editie ingrijita de Nicolae Constantinescu si Alexandru Dobre, Bucuresti, Grai si Suflet-- Cultura Nationala, 1997, p. 215--216).
Pe un alt palier, imaginea defectului care, asezat intr-un loc eminent si intens vizibilizat, nareaza evenimentul apropiat al mortii sale si, apoi, isi ia la revedere de la rude, inconjurat fiind de acestea cu tota dragostea, trimite le vechiile sisteme de credinte ale Europei din evul mediu:
,,Muribundul care isi simtea sfarsitul aproape se pregatea cu solemnitate pentru acesta. [...] Isi astepta moartea cu mainile albe si frumoase incrucisate la mijloc pe piept. Asezat astfel, muribundul poate indeplini ultimele indatori ale ceremonialului . El incepe cu o rememorare trista si discreta a lucrurilor si fiintelor la care a tinut, un fel de rezumat al vietii sale, redusa la imaginile esentiale" (Philippe Aries, Omul in fata mortii, I, Vremea gisantilor, Traducere de Andrei Niculescu, Bucuresti, Meridiane, 1996, p. 25--26)
Mai complexe si mai profunde, asadar, decat am fi dispusi sa le credem, versurile funebre construiesc cu amplob imaginea unei morti-- pe care o descoperim contemporana cu noi-- implicand traditii stravechi si atitudini deconcertant de innoitoare. Rostite public ele se dezvolta pe seama unui scenariu care imagineaza moartea ca un ritual social.
Clamate, astazi, in spatii urbane, cum este cel pentru care scrie, neincetat, texte noi si tulburatoare Vasile Tarta, versurile fac ca, pentru un timp, cel putin, cimitirile noastre sa ramana in proximitate vechiilor traditi si mantalitati ale culturi folclorice romanesti, nelasand aceste spatii sa devina, dupa modelul cimitirelor din marile oarse ale Occidentului:
,,[...] promenada si muzeu, [locuri] unde chiar si pietatea se inchirieaza, caci poti gasi, oricand, contra cost, o femeie sa ingrijeasca mormantul in locul tau, sa shcimbe florile si sa aprinda candela sau lumanarile'' (Nicolae Panea, Zeii de astfalt, Bucuresti, Carte Romaneasca, 2000, p. 155).

LA INMORMANTAREA NANEI LUIZA, CARE A TRAIT 80 DE ANI

1.
Iata, moartea mi-a sosit
Si de toti m-a despartit
Azi, cand plec pentru vecie
Ca sa locuiesc sub glie

Cu sufletul crestinesc
Plec la Tatal cel Ceresc,
Iara trupul mi-l veti pune
Intre alte strabune.

Cu harul lui Dumnezeu
Ma voi odihni si eu,
caci aici cat am trait,
Cu sudoare am muncit.

Am trudit fara-ncetare
Pentru familia-n care
Mi-am crescut copiii mei
Si-am trait doar pentru ei.

Dumnezeu mi-a ajutat
Si viata El mi-a dat
Ca sa-i vad eu impliniti
Si-n credinta umiliti.
Astazi eu le cer iertare
De le-am facut suparare:

Veniti, copii, la mamica
Si voi, nepoti, la bunica

Veniti toti va-ntro cununa,
Caci pentru voi am fost buna.
Pana mai ieri, nu de mult
V-am iubit si v-am crescut.

Dar cu toti eu cat am stat,
Poate ca v-am si stresat,
Caci batrani sunt povara
Cand trece a lor primavara.

Eu tare va multumesc
De gestul vost duhovnicesc,
Ca ati fost voi buni cu mine
Si la rau, precum la bine.

Merg cu cugetu-mpacat
In cerul cel luminat,
C-am fost onorata de voi
Si lipsita de nevoi.

Iar acum, cu bunatate
Imi chem fetitele toate
Si pe scumpul meu copil,
Care plange lang-al meu til.

2.
Veniti, sa va sarut pe toti
Azi, cand se-nchid a mele porti,
Caci nu voi mai veni-napoi
Pana-n ziua de apoi.

Maicuta voastra acum pleaca
Vrednicia sa-si petreaca
Unde Dumnezeu ne-asteapta,
Inspre-o noua judecata.

Margareta si Florica
Si Voichita cea mai mica
Si Mircea, fiul meu drag,
Azi trec peste-al nostru prag;

Va las sa fiti fericiti
Si-n viata nu gresiti,
Sa aveti zile senine
Si sa nu uitati de mine!

Voi mi-ati fost floarea vietii
Pan' la anii batranetii.
Cu drag va asteptam acasa
Ca o maicuta aleasa.

Voi, prea mult v-ati necajit
Cand boala m-a chinuit
Si-ati vrut sa ma ajutati,
De moarte sa ma scapati.

Insa, sumpii mei copii,
Dumnezeu e mai intai,
El pe toti ne miluieste
Pana ceasul ne soseste

Caci, cand omul e slabit
De ani multi si garbovit,
Se roaga celui de sus
Sa-l duca langa Iisus;

Iar o mama, de-i batrana
Si de tremur-a sa mana,
Ea de la copii asteapta
O dragoste adevarata.

Eu, azi pe toate va sarut,
Caci cu cinste v-am crescut
Si pe tine, fiul meu
cand ne despartim cu greu.

Eu ma duc la-al vostru tata,
Pana la sfanta judecata
Sa ne rugam impreuna
Sub a Domnului cununa.

3.
Iara voi, gineri iubiti,
Cu lacrimi in ochi cerniti,
Stelica, Dumitru si Vasile
Toti cu suflete umile,

Si tu, nora mea iubita,
Isabela mult dorita,
Voi, azi, toti sa ma iertati
Si Domnului sa va rugati

Sa-mi ierte sufletul meu,
Sa-l aseze-n Empireu.
De-am gresit pe-acest pamant
Ierte-mi azi Domnul Sfant.

Acum voi, nepoti, nepoate
Intristati de-a mea moarte
Marius, Valentin, Nelu, Tania,
Alina, Mircea, Irina, Amalia,

Voi langa sicriul meu,
Sa-l rugati pe Dumnezeu
Sufletul sa mi-l rapeasca
In cetatea-mparateasca.

Ca am fost buna si cu voi
La bine si la nevoi,
Pe brate v-am petrecut
Pana cand mari ati crescut.

Veniti neamuri si crestini
Veniti voi, ai mei vecini,
Consateni si consatene,
Toti ce-ati venit fara lene.

Cand ma duceti la mormant
Va zic ultimul cuvant:
Dumnezeu va rasplateasca
Cu slava Sa cea cereasca

Caci eu merg azi in tarana,
Ce-i a trupului stapana,
Unde merg toti muritorii,
Saracii si domnitorii;

Unde merg toti necajitii,
Crestinii si inraitii,
Cantati, clopote mai lin
Sa-mi fie somnul senin,

In casa mea cea de veci,
Cu pridvor si pereti reci
Si in Palatul Ceresc
Unde ingerii domnesc.

27.02.2002


LA INMORMANTAREA DOAMNEI CORNELIA ZANGA

1.
Dupa Sfinte Epistoale
Tainele mi-au dat tarcoale,
Sa-mi vindece suferinta
Care mi-a patruns fiinta,

Caci Dumnezeu s-a-ndurat
Durerea de mi-a curmat
Cu o mana nevazuta,
Care pe bolnavi ajuta.

Asa, iata, am fost si eu
Prin mila lui Dumnezeu
Parasesc acest pamant
Si merg catre cerul sfant.

El mi-a pus la incercare
Sufletul meu bun prin care
Ma rugam sa ma ajute
Dupa necazuri prea multe.

Iar acum cand plec de aici,
De la suferintei zbici,
Il rog pe bunul Dumnezeu
Sa-mi redeie glasul meu

Si-n cuvintele din urma,
Care dragostea n-o curma,
Smerita sa-mi cer iertare
Celor ramasi cu-intristare:

Mai intai, sotului meu,
Ce mi l-a dat Dumnezeu,
Care m-a iubit pe mine
Si la rau, dar si la bine.

Cat timp am zacut la pat,
El viata mi-a alintat,
M-a hranit, m-a ingrijit
Si daca l-am necajit,

Vino, Valer, fara cainta
Sa-ti sarut a ta credinta,
Caci tu-n brate m-ai purtat,
Tristetea mi-ai usurat.

Acum eu iti cer iertare,
Ca ai suflet bun si mare;
Dumnezeu din cerul sfant
Sa-ti ajute pa pamant.

Ziua, noaptea, m-ai pazit,
Ani de-a randul m-ai pazit
Dumnezeu ti-a ajutat
Si setea mi-ai stamparat.

Scumpul meu, tu stii prea bine
Ca au fost si zile senine
De care ne-am bucurat
De cand noi doi ne-am luat.

Iar pana ieri, langa tine
Mi-a fost cald si mi-a fost bine.
Cu credinta m-ai iubit,
Pana cand te-am parasit.

Iata, ca de azi ma duc
In mormant ca sa ma culc,
Intr-o camera mai rece
Unde vremea ma petrece.

Eu prea mult iti multumesc
Cand din ceruri te privesc
Si ma rog azi lui Hristos
Sa ai traiul luminos.

Vino tu, fetita mea,
Scumpa Margaretuca,
Cu andrei, ginere drag,
Mult mi-ati trecut peste prag.

Cand te-am adus la viata,
Te-am crescut pe-a mele brate
Si tu, scumpo, na-i uitat,
Pe mama voi ati ajutat;

Ati vrut sa ma vindecati,
De boala sa ma scapati
Pana Domnul m-a luat
Sub inaltul sau palat.

El mi-a dus in cerul sfant
Sufletul meu prea plapand,
Care s-a rugat mereu
Sa fiti paziti voi de rau.

Mama va cere iertaciuni
Cand toate-s desertaciuni,
Caci si maicuta va iarta
De mi-ati gresit voi vreodata.

Caci parintii sunt stapani
Pana cand nu sunt patrani,
Iar cand sunt neputinciosi,
Multi sunt de la ei intorsi.

Eu tare va multumesc,
Cand pe toti va parasesc
Si nu uitati niciodata
C-am fost maica-ndurata.

Veniti nepoate, nepoti,
Sa va sarut azi pe toti,
Caci v-am fost matusa buna
La toti ai mei impreuna.

Andreias, nepotul meu,
Zi s-o ierte Dumnezeu
Pe bunica ta cea buna
Si din ruga fa-i cununa

Si-o aseaza pe mormant
Sa-mi fie pamantul bland,
Ca sa dorm mai linistita,
Nu de chinuri bantuita.

te sarut pentru vecie,
Dumnezeu sa-ti deie tie
Bucurie, fericire,
Caci nu pot sa te vad mire.

Veniti, cumnati si cumnate
Sa ne rugam de pacate,
Sa ne ierte Dumnezeu
Caci mult m-am rugat si eu

Cand greselile sunt multe
Bunul Iisus sa ne asculte
Si sa cerem o iertare
Celui ce ne da-ndurare.

Voi, smeriti sa va-nchinati,
Rugi la ceruri sa-naltati,
Caci, iata, moartea ne vine
Azi la mine, maine, la tine.

Si voi, veri si verisoare
Si tot neamul de sub soare,
Ma iertati de v-am gresit
Cat printre voi am trait.

Ca sa plec azi impacata,
Pan' la dreapta judecata,
Caci mania ne ucide
Cu ghiarele ei avide.

Si voi, prietenele mele,
Ce ma plangeti azi cu jele,
Eu va multumesc de toate,
Ca ati venit la a mea moarte.

Pentru mine v-ati rugat
Si iata m-am vindecat
Dupa sfanta alifie
Ce mi-a uns sufletul mie.

Caci ma duc eu in mormant
Unde greseli nu sunt
Numai tihna si-mpacare,
Noua, pentru fiecare.

De aici nimic nu duc
N-am patima si-un jug
Ca sa mai respire ai mei
Linistea florii de tei.

Caci mireasma mea s-a stins,
Cand ingerul m-a cuprins,
Sa-mi duca sufletu-n rai,
Cand trupul meu n-are grai.

Cantati clopote, cu jale
C-am pornit pe-o noua cale,
Pe care nimeni n-o doreste,
Caci viata ne-o sfarseste.

29.01.2002

LA INMORMANTAREA DOMNULUI GOLDEANU IONEL

1.
Intr-o zi dupa Craciun,
M-a pandit moartea din Turn.
Nu m-a lasat sa traiesc,
Copiii sa mi-i pazesc.

M-a ucis pe jumatate
Si mi-a zis cu rautate:
Nu te las sa mai traiesti
Si de drum sa te gatesti.

Eu i-am zis prin chinul meu,
Ca de crede-n Dumnezeu
Mult sa nu ma chinuiasca,
Daca porunca-i cereasca.

Ea mi-a spus ca Tatal Sfant
I-a zis prin al sau cuvant,
Durerea sa mi-o aline
Si ca-n cer m-oi face bine.

Iar cand duhul mi l-am dat,
Pe Domnul l-am intrebat:
Dumnezeule preamarit,
Asa de mult eu ti-am gresit,

Ca sa-mi las copiii mei
Si sa plec de langa ei,
Iar sotia mea iubita
Iata,ramane cernita.

Doamne,sunt nenorociti,
Multi de foame chinuiti
Si bolnavi ce-ar vrea sa moara
Si nu-i iei,ca sa nu-i doara.

Dumnezeul blang mi-a spus:
Fiule,tu vino sus
In a mea imparatie,
Caci asa a fost sa fie.

Este scris in cartea vietii
Caci si anii tineretii
Sa traiasca pe pamant
Pana cand vrea Domnul sfant.

Eu pe tine te-am luat
Pana nu ti-ai terminat
Visul sa ti-l implinesti,
Pruncii sa-i casatoresti.

2.
Insa cel de sus nu doarme
Si tot raul vrea sa-l sfarme
Si revarsa impliniri
Peste mirese si miri.

Acum,de vrei,cere-ti iertare
De la mic si de la mare,
Caci sufletul tau prea bland
Prea mult se aude plangand;

Vino,scumpa Cornelica
Langa Nelucu sa-ti zica
Un cuvant de bun ramas,
Caci aici mai am un ceas.

Te-am iubit cum nu se poate,
Mai mult pana la a mea moarte,
Mi-ai fost bucuria vietii,
Mi-ai fost crinul tineretii.

Mai intai iti multumesc
De efortul crestinesc,
Caci ma-ti dus la Baia Mare
Sa-mi opriti a mea plecare.

dar ma iarta de-am gresit,
Caci moartea prea m-a grabit,
Sa te las mult intristata
Pana la dreapta judecata.

Iata ca de acuma noi,
Nu vom mai merge amandoi
La Aeroportu-n care
Ne-am castigat de mancare.

Azi plec singur si nu o sa vin
Din serviciul cel divin,
In aeroportul sfant
Am sa ma rog Domnului bland.

C-un avion mai lin
Sa-mi fie somnul deplin,
La voi sa privesc in jos,
Cu tot harul lui Hristos.

Nu-l uita pe sotul tau,
Roaga-te la Dumnezeu
Caci mi-ai fost prin juramant
Comoara mea de pe pamant.

De ti-am gresit, tu ma iarta
Caci ai fost nevinovata.
Cat mi-ai fost scumpa sotie.
Mi-ai fost vas de bucurie.

3.
Veniti,copiii mei prea buni,
Care mi-ati facut cununi
De rugaciuni si de credinta,
Crescuti din a mea fiinta.
Bianca si Lavinia,
Eu din cer va voi veghea;
Cipriane, scumpul meu,
Cu voi sa fie Dumnezeu!

Eu pe voi v-am sfatuit
S-aveti suflet umilit.
V-am crescut,v-ati facut mari,
Iar acum voi sa fiti tari.

Nu plangeti la capul meu,
Caci asa a vrut Dumnezeu,
Ca moartea fulgeratoare
Sa ma ia de pe picioare.

Voi ramaneti fara tata,
Cu mamica-ndurerata,
Sa razbiti de azi-nainte
Fara al vostru parinte.

Iar in trupul vostru plapand
Ma purtati mereu in gand,
Ziceti:Doamne,de-a gresit
Iarta-l,ca mult ne-a iubit!

Vino, maicuta iubita,
Ce mia-ai fost nedespartita,
Sa-ti sarut mainile nepedpsita,
Sa-ti sarut mainile tale,
Caci astazi plangi prea cu jale.
De-am fost mic,tu m-ai crescut
Ca sa-ti fiu astazi scut,
Insa sunt nevinovat,
Caci moartea m-a agresat.

Sa-ti ajute Dumnezeu,
Caci plec tatal meu,
Care nu de mult s-a dus
Sa-l slujeasca pe Iisus.

Vino.mama soacra draga,
Ca azi moartea ma dezleaga
De tot ce mi-ai daruit,
Prin fiica ta am iubit.

Iertati-ma toti pe mine,
Ca asa ni se cuvine
Sa iertam tot ce-am gresit
Cat in viata am trait.

Tu,Mircea,fratele meu,
Azi va parasesc si eu
Cu Sabina impreuna
Sa aveti o viata buna.

Caci fratele tau cel dulce
A plecat ca sa se culce,
sa doarma pentru vecie
Pana mortii or sa-nvie.
Veniti,cumnati si cumnate,
Care sunteti zbuciumate,
Azi iertare va cer voua,
Caci ma duc in casa noua.

Sabina-ti multumesc tie,
De tot ce mi-ati facut mie,
Ca eu sa raman in voata
Si in trup sa am verdeata.

Insa eu m-am ofilit,
Caci Iisus asa a voit
Sa ma duc de pe pamant
In lacasul Lui cel sfant.

Caci moartea nu are leac
Cand ea calca peste prag,
Lasa zbucium si durere
Si te duce fara vrere.

Veniti voi,nepotii mei,
Frumosi ca florile de tei,
Caci de astazi inainte
Unchiul merge-ntre morminte.

Verisoare si voi,veri
azi cu sufletul din cer,
Va privesc si-mi cer iertare
De la mic si de la mare.
Neamuri toate si vecini,
Si voi prietenii divini,
De v-am gresit eu vreodata
Iertati,ca si Domnul iarta.

Voi colegi din Satu Mare,
Ce-ati venit la-nmormantare,
Nu pot sa va multumesc
De gestul vost prea fratesc.

Iata,n-ati crezut nici voi,
Ca voi pleca dintre voi,
Ca sa-mi schimb locul de munca
Dup-a Tatalui porunca.

Acum eu va multumesc
Prin cuvant imparatesc.
Ziceti-mi o rugaciune,
Caci azi soarele-mi apune.

Iar din curtea mamei mele
Catre cer cu mii de stele
Imi zboara sufletul bland
Si trupu-mi zace-n pamant.

Niciodata inpoi
Nu voi mai fi eu cu voi;
Numai amintirea mea
La cei dragi va ramanea.

10.01.2000


LA INMORMANTAREA DOMNULUI EMIL KERMES

1.
Steaua mea cea luminoasa
Mi-a lasat moartea acasa
Sa-mi duca sufletul meu
Sus in cer,la Dumnezeu.

Aici pe pamant m-am stins
Intr-o noapte cand a nins
Cu colinzi de sarbatori,
De seara si pana-n zori.

Domnul fie laudat
Ca m-a binecuvantat
Cu o moarte linistita,
Cu rugaciuni preasfintite,

Caci si eu am fost crestin
Pana-n ceasul cel mai lin,
Care ma ajuta,zic eu,
Sa scap de dureri si greu.

Iar acum cand ma duc
In cimitir sa ma culc,
Dumnezeu sa-mi dea-ndurerare
De la ai mei sa-mi cer iertare.
Veniti voi,cei dragi ai mei,
Cand sederea mea o-nchei
In lumea plina de rele
Dragostea de voi nu-mi piere.

Dar omul e muritor
Precum ploaia intre nori,
Trupul lui se risipeste
Si in pulbere pluteste.

Iata,plec azi dinre voi
Si n-am lipsuri,nici nevoi
In al Domnului palat
Am sa fiu un om bogat.

Caci ma duc la-mparatia
Celui ce isi are glia
In cerul cel luminos
Unde s-a-naltat Hristos.

Dar inainte de-a ma duce
Sa ma puneti sub o cruce.
Vreau ca sa va multumesc
Si cu voi vreau sa vorbesc.

2.
Vino,draga mea sotie
Sa te sarut mai inainte,
Ca de-ai fost buna ori rea,
Tu-mi erai iubita mea.

Florica,tu ma iarta
De ti-as fi facut fra voie
La necazuri si nevoie.

Azi langa sicriul meu,
Roaga-te lui Dumnezeu,
Sa ma ierte de-am gresit,
Ca sa stii ce mult te-am iubit.

Tu prea mult ai alergat,
La necaz m-ai ajutat,
Caci boala m-a chinuit
Pana cand m-a biruit.

Tu ai stat la capul meu
Si-ai vazut ca-mi este greu,
Insa moartea n-are leac
Cand paseste peste prag.

A sosit si-n casa mea
Cand nimeni nu s-a asteptat
Si mi-a zis:vino,Emilie,
Caci de azi nu mai ai zile.

C-asa mi-a spus Dumnezeu,
Tu ai suferit din greu
si rasplata ta-i in cer
Unde durerile pier.

Lasa-ti casa si copii,
Ca cei morti nu stau cu viii.
Vino tu la Tatal Sfant,
Uita de acest pamant.

Ai tai copii sunt binevoitori
Si iti sunt recunoscatori,
In veci nu te voi uita
C-ai fost stapan in casa ta.

caci tu cand plecai de-acasa,
Le-ai adus panea pe masa,
Ai facut tot ce-ai putut
Pana cand ei au crescut in credinta
Si in mare umilinta.

Asa mi-a vorbit moartea
Cand tarcoale ea imi da
Si-atunci eu m-am linistit
Si pe drum lung m-am gatit.
Deci,veniti,copii,nepoti
Sa va-mbratisez pe toti.
Florica,Ghita,Marinana,
Azi din nou v-am deschis rana.

Fiti slaviti de Dumnezeu
Caci v-am sfatuit mereu
Sa traiti in bucurie
Si in mare armonie.

Dragii mei,va multumesc
Cand ma duc la cel ceresc,
Ca v-ati zbatut si-ati alergat
Si la medic m-ati purtat;

Caci v-a imbinat credinta
Sa-mi alinati suferinta,
Sa nu-mi cada steau mea.

Insa Domnul s-a-ndurat
Si sufletul mi-a luat,
sa mi-l aduca in rai,
unde chinuri nu mai ai.

Acum,pe linia moarta
Domnul mi-a deschis o poarta
Ca sa plec cu trenul sfant
In ceruri, de pe pamant.

3.
Caci la ace cat am stat
Am muncit si m-am rugat
Si mi-am facut datoria,
Chiar daca n-am citit Biblia.

Tuturor neamurilor mele
Eu le zic la revedere,
Pana la a doua judecata,
Care incet se arata.

Caci lumea pe zi ce trece
E mai rea,cu suflet rece,
Iar DUmnezeul de sus
Multe-ar mai avea de spus

Eu va las cu sanatate,
De bucurii sa aveti parte
Si un an nou fericit
La toti care-ati venit.

Trupul ca sa mi-l petreaca
In tarina cea saraca,
Acolo in cimitir
Unde cresc ciulini si pir.

29.12.2001


LA INMORMANTAREA DOAMNEI GLODEANU ILEANA

1.
Intr-o zi de sfant Craciun
M-a chemat Domnul cel bun,
Sa merg sa ma odihnesc
Langa Fiul Sau Ceresc.

Ca am colindat si eu
Cu frica de Dumnezeu
Cat am trait pe pamant
Pana azi cand nu mai sunt.

Cand putinta nu mai este
Moartea vine fara veste,
Ne duce inspre infinit
De unde nimeni n-a venit.

Azi ma duce si pe mine
Catre zarile senine,
Unde nu este durere,
Nici suspin,nici alte rele.

Eu aici cat am trait
Poate mult m-am straduit
Sa fiu o crestina buna,
Din rugaciuni sa-mi fac cununa.
Mereu nadejdea mi-am pus
In Maica Domnului Iisus,
In viata viitoare,
Caci sufletul nicicand nu moare.

El pleaca spre o alta zare
Ca sa ceara indurare
Tatalui celui ceresc,
Unde ingerii domnesc.

Eu cu bunatatea Lui
Domnului si-a Maicii Lui
Azi moarta vorbesc cu viii,
Sa-mi imbratisez copiii.

Veniti, fiii mei iubiti,
Iubitori neprihaniti,
Sa va strang la pieptul meu,
Ca eu v-am crescut cu greu.

2.
Ca o mama adevarata
De copii e mangaiata
Cand ii creste in onoare,
Atunci nimic nu o doare.

Asa v-am crescut si eu
Cu credinta-n Dumnezeu,
In lume sa aveti parte
De fapte bune,nu desarte.

Acum cand plec dintre voi
Va chem eu pe amandoi
Veniti cu totii impruna
Langa maicuta cea buna

ca eu plec azi pe vecie,
Caci s-a stins a mea faclie
Si prin somnul meu cel bland
Cu jale va aud plangand.

Veniti,fiii mei,nu plangeti,
Dragi nurori,nu va mai frangeti
Caci Dumnezeu asa a vrut
Sa ma duc sub al sau scut.

Ionica,draga Si Ghita,
Florica si tu,Lenuta,
Mi-ati fost copii si nurori
Ca trandafirii-ntre flori.

Eu cu drag v-am ajutat,
De-am putut,v-am dat un sfat
Sa fiti buni,sa fiti crestini
Si de smerenie plini.

V-am iubit ca pe ochii mei
De cand ati fost mititei;
Iar voi,nurorile mele
Ati fost ca fetele mele.

3.
Iertati-ma,eu va rog,
Ca in veci nu ma intorc.
Daca v-am gresit si eu
ziceti:ierte-o Dumnezeu!

Caci si eu azi v-am iertat
De candva m-ati suparat,
Caci copiii gresesc
Cand prea multe se ivesc.

Sarut mana mama scumpa,
Noi iti zicem sa te-ajunga
Bucurii acolo-n rai,
Caci pacate multe n-ai.

Te-ai rugat tu lui Hristos,
In gandul tau luminos
Si pentru copiii tai,
Daca am fost buni ori rai.

Iarasi voi,nepoti,nepoate
Coplesiti de a mea moarte,
Ce stati langa sicriul meu,
sa-l rugati pe Dumnezeu

Sufletul sa mi-l primeasca
In cetatea-mparateasca,
C-am fost buna si cu voi
Cati ati mai fost la nevoi.

V-am leganat,v-am crescut
Pe brate v-am petrecut
Ca sa nu va rataciti
In lume voi cat traiti.

Loredana,Marius
Iata,ca acum eu nu-s
Si tu,Radu,nu uitati
Pentru mine va rugati

Razvan,Roxana,o floare
Mi-ati fost toti si rau ma doare,
Caci de azi v-am parasit
Si daca mult m-ati iubit.

4.
Laviniu,stranepotel,
Cu greu ma despart de le
Vino langa strabunica,
Caci nu ma doare nimica.

Numai dorul rau ma apasa
Caci nu mai sunt pe acasa
Ca m-a dus cerul sfant
Ingerul meu prea plapand.

Pe toti va binecuvantez
Cu crestinescul nostru Crez,
Cu nadejdea-n Dumnezeu
Sa fiti fericiti mereu.

Eu va las printre destine
si sa nu uitati de mine
C-ati avut si voi odata
O bunica-adevarata.

Azi,intr-o zi cu soare
sa-mi puneti la cruce o floare
De colinzi si rugaciuni
C-asa sunt copiii buni.

Sa-l rugati pe Fiul sfant
Ce s-a nascut pe pamant
Sa m-aseze-n raiul verde
Unde durerea se pierde.

Nicolae,al meu frate
Iata,moarte ne desparte.
Plec si eu unde s-au dus
Dragii nostri care nu-s.

Langa sotul meu iubit,
Care de mult s-a odihnit
In lacasul nostru rece
Unde moartea ne petrece.

Veniti,neamuri si vecini,
Consateni si voi straini
Dumnezeu fie cu voi
Pana-n ziua de apoi.

5.
Voi,maicute rozaliste
Cu lacrimi si fete triste,
Cantati-mi cantarea sfanta,
Caci Maria lui Iisus v-asculta.

Sa-mi puna de-a dreapta lui
Fiului si-a Tatalui
Sufletu-mi nemuritor
Intre sfinte sarbatori.

Cat in viata am trait,
M-am rugat si mi-am croit
In cinste si-n omenie
Acea viata vie.

Acum plec sa-mi croiesc
Fara sa ma ostenesc,
Rozalul Maicutei sfinte,
Sa ma ierte-al sau Parinte.

28.12.2001


LA INMORMANTAREA DOAMNEI MENDRE MARIA

1.
Moartea rea fara crutare
Ai venit pe cal calare,
Pe cal alb inzapezit
Si la mine te-ai oprit.

Iar tu mi-ai luat viata,
Cand m-a apucat dimineata,
Ca sa nu ma mai trezesc
Decat la glasul ingeresc.

Ai venit tu colindand
Si m-ai nins cu glasul bland
Si mi-ai zis ca Mos Craciun
Ma cheama la Domnul bun.

Ma cheama in cerul sfant,
Caci aicea pe pamant
De trait am avut parte
De ani optzeci si sapte.

cat eram eu in viata,
Am trudit, c-asa ne-nvata
Nevoile pamantesti
Mereu sa agonisesti.

Asa si eu am incercat
Si cu viata m-am luptat,
Ca sa traiesc in buna stare
La bine si la-nstristare.

Dar necazul e cu spor,
Cand se-abate in odor
Si lasa multa durere
Si amaruri fara miere.

Dumnezeu m-a ajutat
Sa traiesc eu ne-ncetat
In rugaciuni preacurate
Catre a Domnului palate.

2.
Sa-mi duca si duhul meu
Unde nu e nici un greu,
In raiul cel luminos,
Langa fiul sau, Cristos.

Caci Maicuta noastra sfanta
Are inima preablanda
Si poate se va-ndura
Cuvantul de-a-mi asculta.

Ma rog tie, fara teama,
C-am fost si eu buna mama.
Ajuta-ma sa-i sarut
Pe cei dragi, azi cand ma mut.

Veniti, fii mei iubiti,
Cu colinzi ma-mpodobiti,
Celui ce ne-a dat viata,
Caci moartea asa ne-nvata.

Mama v-a iubit pe toti
Pe voi, fii, pe voi, nepoti,
Si pe nurorile mele
Traind in bune si-n rele.

Cornel, Dumitru, Ionica
Petru, Lita, Viorica,
Dorina, viata toata
Voi mi-ati fost ocol si poarta.

Cat in viata m-am zbatut
Voiam sa va vad mai mult
Fericiti, si impliniti,
Caci de mine-ati fost iubiti.

Eu in lume cat am fost
N-am trecut fara de rost,
V-am crescut, v-am ingrijit
Pana ora mi-a sosit..

Mult m-am rugat pentru voi
Ca sa scapati de nevoi,
C-o mama buna cat traieste
Pe copii ii ocroteste.

3.
Iata c-asa am fost si eu,
Ma rugam lui Dumnezeu
Pentru cei ce au ramas
La bine si la necaz

Astazi va cuprinde cu dor,
Cand ma duc incetisor
Unde timpul ma petrece
In pamantul cel mai rece.

De v-am gresit cu ceva
S-o iertati pe maicuta,
Caci eu plec la tatal vostru
Unde imi iau si eu rostul.

La sora voastra, la frate,
Care au mers pe neasteptate,
Care au mers in cimitir
Sa-mi unga drumul cu mir.

Veniti, nepotei, nepoate,
Veniti, neamurile toate
La a mea ingropaciune
Sa va cer o iertaciune;

Caci si Dumnezeu ne iarta
Daca am gresit vreodata.
Astazi ma iertati pe mine
Caci ma duc in alta lume.

Iertati-ma voi, vecini,
Vecine si alti straini,
Consateni si oameni buni,
Caci ma duc la ai mei strabuni

Eu de-aici nimic nu duc
Numai osanda si-un jug
In care am tra o viata,
Pan' s-a rup ca o ata.

4.
Iar averea ce-mi ramane
Ii trupul ce-n pamant se pune
Sa rodeasca-a noastra glie
De acum pana-n vecie.

Eu de-acum voi colinda
In imparatia sa
Domnului Iisus Hristos
Colindul cel luminos.

Ca-n a Sa imparatie
de durere nu se stie
Si poate voi fi si eu
O scanteie-n Empireu.

Iarasi voi de pe pamant,
Colindati cantul cel bland,
Sa o ierte cel de sus
Ca doamna Maria s-a dus

15.12.2001


LA INMORMANTAREA DOMNULUI TALOS AMBROZIU DIN SATMAREL

1.
Intr-o vineri inspre seara
Mi-a sosit moartea avara
Sa-mi coseasca trupul meu,
Care sufera cu greu.

A venit, m-a usurat
De tot ce m-a zdruncinat
Trimisa de Tatal Sfant
Sa ma ia de pe pamant.

Caci decat asa viata,
Cu dureri care ne-nvata
Sa rabdam ce nu se poate,
Mai bine o sfanta moarte.

Asa mi-am dorit si eu
Si m-a luat Dumnezeu
Sa-mi puna in Paradis
Sufletul, care-i nestins.

Caci el este o scanteie
Care zboara ca sa-i deie
O viata fara moarte,
Cel ce le stie pe toate.

Iar acum cand plec din lume
In cimitir sa ma-nhume,
Imi chem fii mei iubiti,
De durere osteniti.

Caci ei m-au iubit pe mine
Si m-au ingrijit prea bine,
De cand am ramas cu ei
Vaduv ca toamna un tei.

Caci iubita mea s-a dus
Si m-asteapta acolo sus
In cerul prealuminat
Si de Domnul s-a rugat

Sa ma duca si pe mine,
Ca acolo-i mult mai bine,
Ca nu mai este durere,
Numai dulce mangaiere.

Iata ca s-a implinit
Cuvantul cel preamarit
Cand ma duc de-a dreapta Lui,
Caci sunt robul Domnului.

2.
Inainte de-a pleca,
Eu, Doamne, te-as mai ruga
Sa-mi iau cuvant de ramas bun
De la toti pe care-i las.

Pe care-i las pe-acest pamant
Cand eu merg in cerul sfant,
De la cei dragi si preabuni,
Copii si neamuri din strabuni.

Vino, Nelucu meu iubit,
Cu sufletul tau zdrobit
Si tu, Lenutica draga,
Caci v-am iubit O viata-ntreaga.

Voi mi-ati fost ca doua flori
In sufletu-mi nemuritor,
Trupul mi la-ti alinat,


Cand cu dor eu v-am chemat.

Poate prea mult m-a durut
Si-ati vrut sa traiesc mai mult,
Dar glasul dumnezeiesc
A vrut sa calatoresc

Catre Sfantul meu stapan,
C-asa-i omul batran
Se duce in departare
Pe-a lui Dumnezeu carare.

Azi va las in curtea noastra,
Franti de a mortii napasta,
Caci copiii cei cuminti
Isi plang bunii parinti.

Azi cand graiul mi-a tacut,
Va cuprind si va sarut
Caci el merge la mamuca.

Cand casa mi-o parasesc
La amandoi va multumesc,
Caci acuma m-a mutat
In al Domnului palat.

Traian,ginerele meu,
De care ma despart cu greu,
Iertare,caci mult te-am iubit

Si tu,Rodica preaiubita,
Nora mult blagoslovita,
Ce mi te-a dat DUmnezeu,
Ai stat tu la capul meu.

3.
Cand din trup s-a adapat
Boala,eram insetat.
M-ai servit drag pe mine,
Sufletul sa mi se-aline.
Dragele mele nepoate
Intristate de-a mea moarte,
Corinuta si Cristina
Iata , mi s-a stins lumina.

Ati venit cu-ai vostri iubiti
Soti, de la Domnul daruiti;
Ati venit la sicriul meu
Sa va rugati la Dumnezeu.

Si si scumpa mea nepotica
Mihaela cea mai mica,
Care-a stat mult langa mine
Cand nu imi era prea bine.

Tu mult m-ai ajutat,
Moralul mi-ai ridicat
Cu vorbele tale blande
In durerile crescande.

Ingerul sa-ti randuiasca
Un sot ca sa te iubeasca,
Sa ne bucuram si noi
Cu bunica,amandoi.

Eu pe toti azi va sarut,
Caci de-aicea ma stramut.
Nimica nu duc cu mine,
Numai pe-a voastre suspine.
Frate Ghita,eu te las
Cand lumea-i plina de necaz.
Maria si tu Cornelia,
Nu puteti a ma uita.

Eu v-am fost un frate bun
Si de v-am gresit,va spun
Sa-mi acordati iertaciune,
Caci azi soarele-mi apune.

Caci lumina-mparateasca
Spune fratii sa-si iubeasca
Pe toti cei mai de aproape,
Ura lor sa si-o ingroape,

Caci moarte cadn ne doboara
Pacatele se masoara
Cu balanta cea mai dreapta
Si osanda ne asteapta.

4.
Eu merg cu sufletu-mpacat,
Spovedit,cuminecat,
Caci rele nu am facut,
De DUmnezeu m-am temut.

Veniti,cumnati si cumnate
Cei cu inima curata,
Nepoti,verisori si vere
Toate neamurile mele.

Intre noi de ne-am gresit,
Sa iertam,ca ne-am iubit,
Caci nu-i fiinta pamanteasca
Pe pamant sa nu greseasca.

Azi sa le stergem pe toate,
Ca pe toti ne-astepta-o moarte.
Sa nu murim ca pagani,
Ci ca oamenii crestini.

Veniti voi,vecini,vecine,
Prieteni buni,veniti la mine
Toti cei credeti in Dumnezeu,
Oameni buni din satul meu.

Ma iertati de v-am gresit,
Caci aici mi-am implinit
Rostul vietii si ma duc
In cimitir sub un rug.

Sub un trandafir
Care mi-a fost uns cu mir
De catre bunul Dumnezeu
Caruia m-am rugat mereu;

De catre cea mai scumpa floare,
De catre buna Nascatoare,
De catre Maicuta Sfanta
Cu ingerii care-o canta.

De catre harul lui Iisus,
Cand din mirul lui m-am uns
In biserica sfintita,
Cu liturghia savarsita,

Unde ma duceam mereu
Sa ma rog la Dumnezeu
Cantati,clopote maiestre,
Caci Ambroziu nu mai este.

a plecat azi pe vecie,
Mila Domnului sa fie.

30.10.2001


LA INMORMANTAREA DOMNULUI DUMITRU CALOI

1.
Moarte rea,moarte cumplita,
Nicaieri nu esti dorita
Insa tu vii sa ne duci
Dintre fiintele dulci.

Intr-o zi de catifea
Ai venit si-n casa mea,
Trimisa de Dumnezeu
Sa-mi serbezi numele meu.

Dar la aceasta sarbatoare,
Veselia e-ntristare,
Caci o stea din cer, de sus
Mi-a adus al meu apus.

Cu preasfantul Dimitrie
Mi-a adus ora si mie,
Sa ma duca-n cerul sfant
De aici, de pe pamant.

Purtandu-i numele sau,
Ma rugam din patul meu
La Praznicul luminat
Si sufletul mi l-a-naltat.

O, tu, ocrotitor fierbinte,
Roaga-l pe bunul parinte
Sa-l puie in locul luminos
C-am fost si eu credincios

Pana eram pe picioare
Mergeam cu multa ardoare
Sa-mi zic ruga negresita
La biserica sfintita.

Iata, de-acum mai inainte
De-a calatori, o, Sfinte,
Fa Doamne cumva, iti zic
Sa-ntarzie trenul un pic.

Sa stau in al meu dor
Ca-s prea mult plansi ochii lor;
Ai lui Dorel, Maria, Viorica
Si ai scumpei Valerica

Si ai ginerilor cu tot,
Ai dragului meu nepot
Si-a nurorii, dragei mele
Si alor mele nepotele.

2.
Mai intai si fara glas
Eu imi iau un bun ramas
De la scumpa mea sotie,
Care-n inima-mi adie.

Tu, Valerica, ma iarta
De ti-asi fi gresit vreodata,
De as fi facut-o fara voie
La necazuri si nevoie.

Azi, langa sicriul meu
Tu te rogi lui Dumnezeu
Sa ma ierte de-am gresit,
Ca stii cat de mult te-am iubit.

Caci te-am iubit cu-adevarat,
La tine m-am inturnat,
Oriunde am fost dus,
Trenul inapoi m-a adus.

Insa trenul de pe urma,
Dragostea noastra ne-o curma.
Voi ramane pe vecie
Ca sa te astept sub glie.

Ca iata, Domnul m-a luat,
Boala mi-a vindecat,
Caci mai mare medic nu-i
Decat mila Tatalui.

Cu inima Sfasaiata
Iti mai multumesc o data,
C-ai stat langa patul meu
Cand mi-a fost asa de greu.

De cand boala m-a rapus
Mai mult glume nu ti-am pus,
Caci prea mult mai alinat
Pana Duhul mi l-am dat.

Ca stiti voi, c-asa am fost eu
Inzestrat de Dumnezeu
Sa fiu un om de viata,
Insa maortea ne inhata.

Ne injuga cu-a ei ghiare,
Ne lasa fara suflare
Si tot ce agoniseste
Celor dragi le daruieste.

3.
Ca-n viata mult m-am dus
Cu trenul in jos si-n sus,
Satu Mare -- Bucuresti
Pe copii va sa-i hranesti.

Fost-au multe greutati
Si acum si-n alte dati;
dar Dumnezeu m-a ajutat
Sa-i asez in al meu sat.
Veniti, fetitele mele
Sa-mi impletiti in margarele
Rugaciuni la Maica Sfanta
Cand jalea multa va framanta.

Viorica si Maria,
Astazi mi s-a stins faclia.
Dorel, fiul meu iubit
Tatal vostru s-a sfarsit.

Si voi dragi ginerii mei,
Ghita, Ghita si toti trei
Cu Lenuta impreuna
Intr-o singura cununa.

Fiti slaviti de Dumnezeu,
Caci v-am sfatiuit mereu
Sa traiti in bucurie
Si in mare armonie.

Copiii mei, va multumesc
Cand ma duc la cel ceresc,
Ca v-ati zbatut si-ati alergat
Si la medici m-ati purtat.

Caci v-a imbinat credinta
Sa-mi alinati suferinta
Pana cand se mai putea,
Sa nu-mi cada steau mea.

Ori de la copii buni,
Parintii-si cer iertaciuni
Si le spun: O, Doamne sfinte,
Ajuta-i de azi inainte.

Alina, Claudia
Si tu Crina, draga mea,
Ciprian nepot, nepoate
Bunicul de toti se desparte.

4.
Mult ma-s fi eu bucurat
De al vostru maritat
Si de Ciprian ca mire,
Dar de-acum mor in nestire.

Sa fiti voi preafericiti,
De mine sa v-amintiti,
Va rugati lui Dumnezeu
Sa-mi ierte sufletul meu.

Margareta, sora buna
Astazi mi-ai adus cununa,
ai venit din departare
La a mea trista serbare.

Astazi mult iti multumesc
C-asa-i harul cel fratesc,
Celui care moare-ntai
Sa ii stea la capatai.

Sa se roage de pacate,
Sa-l ierte Domnul de toate,
Cand pentru veci el se duce
In mormant ca sa se culce.

Cumnate, Cornelia
Si tu, draga Maria
Cumnat Gheorghe, cu suspine
Rugati-va pentru mine.

C-am trait si-am fost si eu
Credincios lui Dumnezeu
Tremator de-a lui marire
Care-a avut de mine stire.

Veniti, neamurile toate,
Voi, vecini, la a mea moarte
Consateni, nu va-ntristati
Lui Dumnezeu va rugati.

Caci moartea e din vecie
Pana cand nu se mai stie,
Caci vor invia cei drepti,
Toti ai Domnului adepti.

Eu cantarea mi-am cantat
Si ma simt mai impacat
Cand plec langa ai mei colegi
Ajunsi in gara de veci.

Cu ei voi calatori
Catre alte zari de zi.
Voi merge in cursa lunga
Unde toti o sa ajunga.

Caci din drumu-ndepartat
Masina mi-a fluierat
Si mi-a zis: Vino, Dumitru
ca te-asteapta Preamaritul.

Te asteapta pamantul rece,
Unde vesnic vei petrece.


LA INMORMANTAREA DOAMNEI IRINA DIN SATMAREL

1.
Dupa o grea suferinta
M-am stins din a mea fiinta,
M-am stins ca o lumanare,
Mi-am lasat in urma jale.

Caci boala m-a chinuit
Pana cand m-a dobandit
Moartea, care-i cuvant greu,
Caci statea la capul meu.

A fost trimisa de sus,
De preabunul nost Iisus
Sa-mi duca duhul departe,
Catre zile luminate.

Caci in lume cat am stat
Totdeauna m-am rugat
La-ntreita lui lumina,
sa am o moarte senina.

Multumesc lui Dumnezeu
C-am trait bine dar si greu.
Ii multumesc negresit
De anii cati mi-a daruit.

ca am ajuns la optzeci si sapte,
Azi pendula nu-mi mai bate.
Saispe ani de vaduvie
Multumescu-ti Doamne, tie.

De cand singura am ramas
In viata multe am tras,
Dar mi-am iubit copii mei
Si-am trait doar pentru ei.

Acum cand eu plec din lume,
Va chem dragii mei pe nume.
Veniti langa maicuta
Pe care n-o veti uita.

C-a fost buna si miloasa,
A fost mama credincioasa.
V-a crescut, v-a luminat
Si de voi s-a bucurat.

Vino tu, iubita dulce
Ca maicuta ta se duce.
Marioara, scumpa fata,
Caci eu plec la al vost tata.

2.
Si am ca sa-i povestesc
Ca prea de mult patimesc,
Iar tu mult drum ai umblat
Si cu drag m-ai alintat.

Veneai cu trenul mereu,
Sa-mi alini sufletul meu.
De-a fost frig, dac-a plouat
Pe mama nu ai uitat.

Acum la ultimul drum,
N-am cuvinte ca sa-ti spun
Cat de mult iti multumesc
De gestul tau crestinesc.

Tu mi-ai fost odorul drag,
Mama te-astepta in prag
Pana cand o boala grea
Sa ies nu ma mai lasa.

O, tu mult te-ai necajit
Si iarasi ai venit
S-mi dai o mana de ajutor
Si voiai ca sa nu mor.

Insa, scumpa mea copila
Viata noastra e utila
Celor ce-s stapani pe ea,
Caci viata este grea.

Iar omul cand e batran
Si bolnav si nu-i stapan
Dumnezeu il miluieste
Cu moartea ce-o mosteneste.

Iar o mama de-i batrana
Ii tremura a ei mana
Si de la copii asteapta
O dragoste cat mai dreapta.

Te cuprind si te sarut
Ca bun suflet ai avut.
Ma voi ruga pentru tine
Acolo-n cer, sa o duci bine.

Eu iti multumesc de toate,
Caci mai mult nu se mai poate
Ca sa raman pe pamant,
Caci ma duc la Tatal Sfant.

Binecuvantata fii,
Exemplu la alti copii,
Care se roaga la sfinti,
Dar prea uita de parinti.

3.
Acum sa-i spun lui Ionica
C-a plecat si-a ta mamica
Sa-l roage pe Dumnezeu
Sa-si revesre harul sau
Peste lumea cea bolnava,
Peste oameni de treaba;
Sa traiasca pe pamant
Cu voia Domnului Sfant.

Ghita, fiul meu prea bun,
Astazi voiesc ca sa-ti spun
Ca ma duc pentru vecie,
Ca sa locuiesc sub glie.

Caci Dumnezeul cel mare
Pune omul la-ncercare
Si el te-a ales pe tine
Sa-mi stergi ale mele suspine.

Tu cu Ani impreuna,
Ce mi-a fost o nora buna,
Ati venit, m-ati vizitat
Si la greu m-ati ajutat.

Va las astazi intristati,
Dar voi sa nu ma uitati,
Ziceti-mi ruga senina
S am vesinca lina.

Va-nchinati lui Dumnezeu
Si varugati tot mereu
Pentru pacatele lumesti,
Cu care poti sa gresesti.

Ziceti voi in tri cuvinte,
Odihneste-o, Doamne sfinte,
Intr-o zi rece de toamna
Pe aceasta buna doamna.

Daca v-am gresit vreodata
Ziceti iara: Doamne, o iarta!
Ca v-am fost maicuta buna
La toti ai mei impreuna.

Veniti, dragii mei nepoti,
Ca sa va sarut pe toti,
Caci bunica voastra buna
Doarme astazi sub cununa.

Sub cununa de onoare,
Sub lacrimi mangaietoare,
Caci eu mult v-am dezmierdat
Cand pe brate v-am purtat.

4.
Radu, Ovidiu, Marius,
Bunica v-a iubit nespus,
Daniel scump si pe tine
Te-am avut mult langa mine.

Veniti si voi, stranepoate
Sa va binecuvantez pe toate:
Diana, Cristina, Ruxandra si Vanesa
Sa fiti frumoase mirese.

Ca asa-i o strabunica
Ar trai fara frica
Ca sa-si vada impliniti
Stranepotii sai iubiti.

Veniti, neamuri e sub soare,
Caci azi nimic nu ma doare,
Toti cu inimile bune
Sa-mi rostiti o rugacine.

Caci viata mi s-a stins
Cand ea, moartea m-a invins.
Si acum plec ca orsicare
Unde nu este-ntristare.

Plec la Domnul Dumnezeu
Sa-mi judece sufletul meu,
Caci lui, Doamne, m-am rugat
Cand la biserica am umblat.

Veniti, vecini credinciosi,
Oameni buni si preamilosi
Si ziceti ca Dumnezeu
Sa-mi ierte sufletul meu.

Eu plec in mormantul rece
Unde nimeni nu se-ntrece,
Unde-au ramas si imparatii
Si unde vor merge si altii.

Cantati, clopote sfintite,
Ca voi mult mi-ati fost iubite.
Cand va auzeam mereu
Ma rugam lui Dumnezeu.

Acum sa-mi cantati a jale
Ca eu plec pe alta cale,
Ca la toti vremea ne vine
Si ne scapati de suspine.
Ca la toti vremea ne trece
Sa stam in pamantul rece.

21.10.2001


LA IMORMANTAREA DOAMNEI DUTCA ANA

1.
Moarte,moarte nedorita
Ai venit ca o smintita
Intr-o zi sfanta cu soare,
M-ai lovit de pe picioare.

Moarte,m-ai facut mireasa,
Ducandu-ma tu acasa
In pamantul stramosesc,
Slava Tatalui ceresc.

Caci aici am existat
Si-am muncit si m-am rugat
In biserica crestina
Cu rugi la Maica Divina.

Cand cu viata m-am luptat
Domnul Iisus m-a ajutat
Sa traiesc in omenie
Caci acesata e intaie.

In armonie si ruga
Mi-am dus viata ca o sluga
Credincioasa Maicii sfinte
Si lui Dumnezeu parinte.

Moarte,moarte eu doresc
Un cuvant sa mai rostesc,
Cuvinte de iertaciune
La a mea ingropaciune.

Celor ce mi-au fost aproape
De dureri,de a mea moarte
Intai lor le cer iertare
De le-am facut suparare.

Vino,Aurica,caci te-am iubit,
Cu familia m-ati ingrijit.
Eu astazi va multumesc
De gestul vost crestinesc.

Ati avut grija de mine
Si la rau,dar si la bine
Ati facut tot ce-ati putut
Ati vrut sa traiesc mai mult.

Dar ingerul meu m-a luat,
In brate el m-a purtat
Catre cer ca o mireasa
De Maica Sfanta aleasa.

2.
Va multumesc tare,tare
Ca m-ati adus din Baia Mare
Langa neamurile mele,
Sa fiu alaturi de ele.

Merg cu inima-mpacata
Ca ati mers pe-a cale dreapta.
V-ati straduit,m-ati asezat
In ultimul meu palat.

Eu de-acuma inainte
Voi locui printre morminte.
Ma voi gandi si la voi
Pana-n ziua de apoi.

Veniti voi,surori iubite,
Caci am fost toate unite.
De-am putut,ne-am ajutat,
Intre noi ne-am certat.

Am trait in armonie
La rau si la bucurie.
Azi am venit inapoi
Vrut-am sa fiu langa voi

Pentru aceasta am optat
Sa ma-nhum in al meu sat,
Caci am fost Anuca voastra
Precum o floare in glastra.

Voi cumnate,voi cumnati,
Azi cu lacrimi va rugati,
Ziceti voi lui Dumnezeu
Sa-mi ierte sufletul meu.

Veniti nepoti si nepoate,
Sa va multumesc de toate,
Sa va zic un ramas bun,
Caci s-a sfarsit al meu drum.

Toate neamurile mele,
Veniti azi la mare jele.
Ma petreceti in mormant,
Caci eu astazi nu mai sunt.

Poate asa mi-a fost scris,
Sa-mi fie sufletul un vis
Catre viata cea cereasca,
Iar trupul sa-mi putrezeasca.

3.
Ma iertati de v-am gresit
In viata cat am trait,
Caci v-am iubit pe fiecare
Si nu v-am facut tulburare.

Veniti veri si verisoare,
Caci azi ma duc de sub soare.
Toti cu inimile bune
Sa-mi rostiti o rugaciune;
Caci viata mi s-a stins
Cand in parul meu a nins
Si ma duc in cerul mare,
Unde nu este-ntristare.

Plec la Domnul Dumnezeu,
Care e si tatal meu,
La cel ce m-a ajutat
Pe pamant cat am umblat.

Multumesc si Maicii Sfinte,
Caci am mai avut cuvinte
Sa le vorbesc in cimitir
Celor pe care-i admir.

Veniti vecini, sateni cu toti,
Sa ziceti voi lui Cristos,
Sa-mi ierte sufletul meu
Si pacatul cel mai greu.

Ca nu-i om de pe pamant
Sa traiasca ca un sfant.
Numai dulcele Iisus
Fara de pacat s-a dus.

Eu plec in mormantul rece,
Unde nimeni nu se-ntrece.
Cel bogat si cel sarac
Sunt egali si-acolo tac.
Ziceti:Dumnezeu s-o ierte,
Sufletul sa i-l indrepte
Catre raiul cel ceresc,
Unde ingerii domnesc.
Cantati clopote, cantati
Si in groapa ma bagati,
CAci pe toti vremea ne trece
In pamantul cel mai rece.
Caci la toti vremea ne vine
Si ne scapa de suspine

15.10.2001


LA INMORMANTAREA DOAMNEI ACIU MARIA

1.
Moarte cruda, nemiloasa
tu m-ai rapit de acasa.
Ai lasat numai durere
In chipul urmelor mele.

Ai venit tu nepoftita,
Intr-o zi de luni, slavita
De duminicile sfinte
In care m-am rugat fierbinte.

M-am rugat cu-nflacarare
Pentru-a noastra buna stare,
Pentru pacea lumii noi,
Pentru viata de apoi.

Moarte, moarte surioara,
T-ea trimis Maica Fecioara
Ca sa-mi duci sufletul meu
Langa Tatal Dumnezeu.

Tu l-ai dus fara de mila,
C-am fost crestina umila.
Pe ai mei i-ai imbracat
In doliu neasteptat.

Maica moarte, tu ma lasa
Inca un pic la noi in casa,
Langa sotul meu iubit,
Cu un suflet schingiuit.

Langa fetitele mele,
Cele sase floricele,
Caci o mama mult asuda
Pana le creste cu truda.

Langa nepotei si nepoate
Lasa-ma tu, maica moarte,
Ca sai ung pe toti cu mir
Cand ma duc la cimitir.

Lang-o sfanta lumanare
Acum vreau sa-mi cer iertare,
Caci ea arde-n parastas
Cand mai am un singur ceas.

Mai intai sotului meu,
Mila de la Dumnezeu
Iertare sa-mi deie mie,
Ca mi-a fost iubire vie.

2.
Vino, Alexandru iubit,
ca noi nu ne-am despartit.
Dragostea noastra ramane
Alba ca o calda paine.

Prin copii si prin nepoti
A uita tu nu ma poti.
Nici eu nu te voi uita
Cand prin cer ma voi ruga.

Vino, deci sa te sarut,
Caci voi locui sub lut.
Pe mormant sa-mi pui o floare,
Caci mi-ai fost raza de soare.

La cap sa-mi pun rugaciuni
In loc de mandre cununi,
Ca Dumnezeu sa ma ierte
Si nadejdea-n El nu-ti pierde.

Veniti, fetitele mele,
Salba mamii de margele,
Acuma la sicriul meu
Cand ma desparte de voi cu greu.

Sanda si tu, Florica
Si draga Cornelica,
Margareta si Dorina,
Ce mi-ati luminat gradina.

Anuca, scumpa fetita,
Ce mia-i fost o garofita.
La toate va multumesc
Prin glasul dumnezeiesc.

Merg cu inima-mpacata
Ca va mai simt inca o data
Adunate impreuna
Din patru colturi de luna.

Astazi ramaneti voi toate
Inlacrimate de-a mea moarte
Si cu sufletele cernite,
Caci de maica-ati fost iubite.

Cand dor de voi m-a framantat,
Pentru toti mult m-am rugat
In biserica cea sfanta
Ma rugam la Maica Sfanta,

Sa-l roage pe Fiul sau
Sa ne ajute Dumnezeu.
Ajunam si tineam post
Si ma rugam oriunde-am fost.

3.
Veniti, gineri preaiubiti
De Dumnezeu daruiti,
Sa va multumesc si voua
Ca azi merg precum o roua.

Daca v-am gresit vreodata
Vreau ca sa plec impacata.
Nu vreau lauri, nici oferte
Ziceti: Dumnezeu s-o ierte.

Veniti, nepoate si nepoti,
Caci mult v-am iubit pe toti.
Bunica voastra se duce
La Domnul Iisus sub cruce.

Ioan, Dana si Bogdan,
Mihaela, Tudor, Dan,
Alexandra, Adriana,
Luminita, Media si Diana.

Cand veti veni pe la noi
Sa nu ma uitati nici voi.
Treci si pe la bunica
Cu tatii vostri si cu mamica.

Si acolo-n cimitir
Sa-mi saditi un trandafir;
Ca sa-mi fie luminos
Ca sangele lui Cristos.

Veniti surosi si voi frati,
Care-n lacrimi va scaldati,
Caci Maria voastra acum
Merge pe ultimul drum.

Rugati-va impreuna,
C-ati avut o sora buna.
Rugati-va lui Iisus,
Caci eu l-am iubit nespus.

Veniti, cumnati si cumnate,
Verisori si verisoare toate,
Cu tot neamul impreuna,
Caci clopotele azi imi suna.

Si voi mariene bune,
Prietene de rugaciune,
Ziceti-mi o nascatoare
De lumina datatoare

De lumina fara apus,
De la Dumnezeu de sus.
Sa-mi ierte sufletul meu
Dac-am vreun pacat mai greu.

4.
Veniti toti vecinii mei,
Oameni buni si oameni rai,
Azi sa le iertam pe toate,
Ca pe toti ne-asteapta-o moarte.

Adio, casuta mea,
Ca azi pleaca Maria.
Pleaca-n lutul cel mai rece,
Unde timpul ne petrece.

Peste pragul curtii mele
Azi va las prea multa jele,
Ca ma duc si nu mai vin,
Plec in ceruri sa ma-nchin.

Cantati, clopote cantati
Si de mine nu uitati,
Ca am fost si eu odata
In rozar o nestemata.

04.10.2001


LA INMORMANTAREA DOMNULUI TRIPON IUSTIN

1.
Iata ca-ntr-o sambata
Mi-a sunat din trambita
Ingerul meu pazitor
Si mi-a spus ca am sa mor.

A coborat din zenit
Sa-mi aduca-al meu sfarsit,
Ca sufletul sa mi-l salte
Catre stelele inalte.

Sa-mi puna trupu-n pamant,
Caci de-acolo si eu sunt
Plamadit de Dumnezeu,
Care e si Tatal meu.

Sa ma duca mai departe,
Unde viata-i fara moarte;
Unde lumea-i despartita
De dureri si de ispita.

Bunatatea Lui voieste
Sa murim toti crestineste,
Cand urma cea pamanteasca
Vrea lumea s-o potopeasca.

Eu, Doamne, mult am umblat
Pe pamant in lung si-n lat,
Intre tunuri si ghiulele
Si-am scapat de multe rele.

Dumnezeu a fost cu mine
Si la rau, dar si la bine.
L-am purtat mereu, mereu
Cu drag in sufletul meu.

Dar povestea mea e lunga,
Nimeni in razboi n-ajunga.
Mai bine o pace sfanta,
Cand satana ne framanta.

Iar cand plec in ceruri sus,
Catre dulcele Iisus,
Vreau sa-mi cer azi o iertare
Celor ramasi cu-ntristare.

Celor ce le-am dat poveste,
Celor ce le-am zis sa-nvete,
Celei care mi-a fost mie
Consoarta, scumpa sotie.

2.
Vino, Irinuta draga,
Cand astazi mananc o fraga
De liniste sufleteasca.
Domnul sa te rasplateasca,

Ca mult am suferit noi
Cand am fost si la razboi.
Ai rabdat, m-ai asteptat,
Dumnezeu ne-a ajutat.

Apoi am fost impreuna
Si-am avut viata buna,
Caci Dumnezeu ne-a pazit
Daca nu l-am parasit.

Ne-am rugat cu-nflacarare
Pentru-a noastra bunastare,
Sa ne ajute pe toti
Ca sa avem copii, nepoti.

Caci asa invatat-am eu,
Daca crezi in Dumnezeu
Casa-i binecuvantate
Si ispita-i spulberata.

Vino, Irinuta mea,
Ca azi merg din casa mea
Si zic:
scumpo, tu ma iarta
De te-am suparat vreodata.

Cat pe pamant am trait,
Nu uita ca te-am iubit.
Tu mi-ai fost sprijin moral
Pentru-al nostru ideal.

Mi-ai fost floarea tineretii
Si sprijinul batranetii.
Te sarut ultima data
Pan' la dreapta judecata.

Copile, fete si cu toti,
Nora, gineri nepoti,
Veniti voi langa tatuca
Ca sa-i sarutati manuca.

Ca-n viata cat am fost,
N-am trait fara de rost.
De-am putut, v-am ajutat,
Daca nu, v-am dat un sfat.

Aurel,Cornelica,
Ziceti aliluia.
Tatuca vost s-a sfarsit,
Cel care mult v-a iubit.

3.
Veniti sa va multumesc
Cu un cuvant parintesc.
Voi si-n ceasurile grele,
M-ati grijit precum se cere.

Ati fost copii roditori
Ca albinele-ntre flori.
Mi-ati dat tot ce v-am cerut,
Cand puterea mi-a scazut.

Aveti grija de maicuta,
Caci eu plec azi cu caruta
Si nu voi veni inapoi
Cu grauri ori trifoi.

Caci ma duc in cerul sfant
Sa-mi sadesc de pe pamant
Faptele cele curate
Spre iertarea de pacate.

Florica si Viorica,
Azi nu ma doare nimica.
Si voua va multumesc,
Cand de toti ma despartesc.

Ati venit,m-ati consolat,
Voi ginei nu m-at uitat.
Nitu,Gheorghe,numai bine,
Nu ma uitati voi pe mine.

Rodica,Monica,Mariana,
Rodica,Corina si cu Dana,
Veniti astazi la bunicul
Si voi,Dorina si cu Nitu.

Stranepoti si stranepoate,
Ce sunteti aici aproape,
Andreea,Bogdan,Adriana,
Cantati cu toti Osana.

Nu uitati voi nici un pic,
C-ati avut si strabunic,
Care v-a spus lucruri bune
Ca-n viata sa va indrume.

Adrian,fratele meu,
Roaga-te lui Dumnezeu.
Iti doresc ani multi si bine.

4.
De ti-am gresit,tu ma iarta
Ca ma duc astazi indata
Si ramai fara de frate,
Cu lacrimile spalate.

Veniti si voi,neamuri toate,
Caci suntem datori cu-o moarte.
Astazi eu si maine altul,
C-asa a lasat Inaltul.

Voi vecini si oameni buni,
frati in Domnul din strabuni,
Dumnezeu sa va aline
Pe toti ce-ati venit la mine.

Eu va rog sa ma iertati,
Pe Dumnezeu laudati.
Ma iertati de v-am gresit,
Ca astazi v-am parasit.

Pe pamant mi s-a-mplinit
Mandatul de om cinstit,
Caci m-a luat Dumnezeu,
Creatorul meu si-al tau.

Sa ma ierte Cel de Sus,
Caci rau la nimeni n-am facut
Si merg cu sufletu-mpacat
Ca m-am si cuminecat.

Gustand din trupul lui Cristos,
Drumul mi-a fost mai luminos
Catre-mparatia Lui,
Slava, slava Tatalui.

Cantati clopote din turn,
Ca azi merg in loc nocturn,
Unde sunt toti muritorii
Pana vor pierii si norii.

Ingeri multi vor trambita
La a doua venire a Sa.
Multi vor sta de-a dreapta lui,
Altii-n focul iadului.

Cantati clopote sub cruce,
Ca baciul Tripon se duce.
Merge sa se odihneasca
In gradina cea cereasca.

Peste pragul curtii mele
Astazi las prea multa jele,
Ca ma duc si nu mai vin
Niciodata-n veci amin.

01.10.2001


LA INMORMANTAREA DOAMNEI IRINA TEREBESI

1.
La-nceput de saptamana
M-a luat cu ea de mana
Maica moartea ca mireasa,
Sa ma desparta de casa.

Ea m-a dus pe alta lume
Trupul ca sa mi-l inhume
Sufletul ca sa imi traiasca
In casa dumnezeiasca.

Ingerul meu luminat
Lui Dumnezeu s-a rugat,
Ca faptele mele bune
Cu-a dreptilor sa le-adune.

Iarasi greselile mele
Prin rugaciuni sa se spele,
Caci am fost si eu crestina
Langa Maicuta Divina.

Maica sfanta preacurata,
Maica noastra nepatata,
Roaga-l tu pe Dumnezeu
Sa-mi ierte pacatul greu.
Ca-n viata pamanteasca
Nimeni nu-i sa nu greseasca;
Iar cand moartea ne atinge,
Pacatul greu ne constrange.

Acum, Dumnezeu parinte,
Prin putinele cuvinte,
Astazi mai da-mi tu putere
Ca sa-mi iau la revedere

Pan' la sfanta judecata,
Cand vom fi iar laolalta.
Caci printre ei cat am trait,
Doamne, mult eu i-am iubit.

De le-am gresit cu ceva
Poate azi ma vor ierta,
Acum cand calatoresc
Catre tatal cel ceresc.

Mai intai si cu durere
Incerc iertare a-mi cere
De la fiul meu iubit
Pentru care am trait.

2.
Vino Nelu, scump copil,
Care mi-ai fost tu umil.
O, tu mult te-ai necajit
De cand boala m-a lovit.

M-ai purtat si prin spitale,
Crezand ca am vreo scapare,
Sa ma mentii in viata,
Ca mult te-am purtat pe brata.

Iata, scumpul meu baiat,
De tine azi ma despart,
Ca asa a vrut Dumnezeu
Acolo sa merg si eu.

Sa ma duc la tatal tau,
Unde nu imi va fi rau,
Ca sa va privim de sus
Cu mila Domnului Iisus.

Tu, Maria, nora mea,
Care mi-ai fost ca o stea.
Ai vegheat la capul meu,
Mi-ai stins setea tot mereu.

Mi-ai dat ce mi-a trebuit,
Rugaciuni mi-ai impletit
In cununi mantuitoare
Catre Sfanta Nascatoare.

Vino azi sa-ti multumesc
Cu harul meu parintesc.
Maica sfanta sa v-ajute
Sa aveti bucurii mai multe.

Caci necazul e usor
Cand nu ai vreun ajutor;
Insa Dumnezeu cel mare
Va da rasplata cu-ndurare.

Dani, Adi, voi nepoti,
Iertati-ma voi cu toti,
Eu v-am fost ca o maicuta,
Insa moartea nu ne cruta.

Ea m-a rapit dintre voi
Pana-n ziua de apoi,
Cand vom fi toti impreuna
Intr-a Domnului cununa.

3.
Pana atunci va las cu bine,
Dar va rugati pentru mine,
Ca si eu mult m-am rugat,
Cand la biserica-am umblat.

M-am rugat la Maica Sfanta
Prin rozalul ce cuvanta,
Cereri catre fiul sfant
Sa ne ajute pa pamant.
Vino, Luiza, sora dulce,
Caci soruca ta se duce
Catre cerul luminat
In al Domnului palat.

Unde loc mi-au pregatit
Ingeri cand m-am spovedit
Roaga-te tu pentru mine,
Ca asa le sta mai bine

Fratilor si la surori,
Sa se roage-n sarbatori
Si pentru cei raposati,
Cand pe Domnul laudati.

Veniti nepoti, neamuri toate,
Veniti veri si voi nepoate,
Veniti voi cu mic, cu mare
Caci plec pe alta carare.

Azi cu duhul eu sunt sus,
Langa Domnul meu Iisus,
Langa maicuta Lui sfanta,
Pe care lumea-ntreaga-o canta.

Si eu mult o am cantat
Cu credinta si mi-a dat
Implinire si putere
Ca sa scap de cele rele.
Ca sa plec catre mormant
Ca o maica, ca un sfant,
Caci aici cat am trait
M-am rugat sub sfantul schit.

Veniti, scumpe Mariene,
Ce va rugati fara lene
La Maicuta noastra mama,
Ce pe mine azi ma cheama.

4.
Rugati-va si cu sete
Ca pacatele sa-mi ierte,
C-am fost un bob de margea
In rozalul vost candva.

Veniti toti vecinii mei,
Consateni si toti acei
Care azi va-ti ostenit
Si la mine ati venit.

De la toti imi cer iertare
Si nutriti pentru-mpacare,
Caci nici unul nu stim
Cat traim si cand murim.

C-asa a zis Dumnezeu,
Sa-l ierti pe dusmanul tau.
Fii cu sufletu-mpacat,
Caci maine moartea te-a luat.
Eu pe lume cat am fost,
Am ajuntat si-am tinut post.
M-am rugat fara-ncetare
Pentru mantuirea mare.

Dumnezeu ca sa-mi primeasca
Toata jertfa crestineasca,
Ca noi suntem pacatosi,
Dra vrem din iad sa fim scosi.

Doamne, tu al meu parinte,
Azi te rog fara cuvinte,
Mantuieste pe roaba ta
In veci Aliluia!

haideti voi si ma saltati
Si-nspre groapa ma purtati.
Sa-mi puneti trupul meu bland
La odihna in pamant.

Caci sufletul mi s-a dus
In lacasul cel de sus,
Langa Maicuta cea sfanta
Purtata-n inima-mi blanda;

Langa fiul sau, Iisus,
Pe care-l iubeam nespus,
Langa bunul Dumnezeu,
A cariu roaba sunt si eu.
Clopote, cantati si plangeti,
Voi, iubiti copii, nu plangeti,
Caci Dumnezeu este cu noi
Azi si-n ziua de apoi.

05.09.2001


Continuarea poeziilor de inmormantare le gasiti pe sectiunea urmatoare
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one